De când facem mâncare pe pamantu’ ăsta, de la primu’foc lângă care am așezat prima bucată de carne, ne-a plăcut să-i dăm și nume. Unele de alint, altele trăsnite, fiecare după cum s-a priceput. De la un punct încoace, speciei noastre a început să-i placă să denumească mâncarea și după oameni. Așa am ajuns să avem prăjitură Pavlova, salată Caesar, Carpaccio, Wellington și altele.
Anul ăsta, deceniul ăsta, îmi pare destul de evident deja că va fi dominat de un singur nume: Zelensky. Băiatul ăsta, bărbăt al poporului lui, născut într-o familie de evrei ucraineni, devenit după absolvirea unei facultăți de drept actor, are în momentul ăsta și pentru istorie un impact major. În 2015,a devenit actorul principal al serialului de televiziune satiric Slujitorul poporului, unde a jucat rolul unui profesor de istorie care și-a asumat funcția de președinte al Ucrainei.
În decembrie 2017, colegii lui au solicitat înregistrarea oficială a unui partid politic cu același nume că al programului TV Slujitorul poporului. În 2018, Volodîmîr Zełenski a început să apară în sondajele pentru alegerile prezidențiale, observând o susținere tot mai mare. La 31 decembrie 2018, el a anunțat oficial candidatura în alegerile prezidențiale programate pentru martie 2019.
Pe 31 martie 2019 a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale din Ucraina. În ciuda lipsei experienței la guvernare, actorul s-a clasat pe primul loc, obțînând aproximativ 30% din voturi și astfel s-a calificat împreună cu Petro Poroșenko în al doilea scrutin ce au avut loc pe 21 aprilie.
În urma celui de al doilea tur al alegerilor prezidențiale, novicele în politică Volodîmîr Zelensky a fost votat de 73% dintre alegători, devenind astfel noul președinte al Ucrainei. În 2022 își conduce poporul în lupta de supraviețuire care este războiul ăsta nenorocit.
Zelensky e nou din multe puncte de vedere, dar mai ales din felul în care alege să se manifeste în rolul vieții lui. Nu-s genul care să se îndrăgostească de politicieni, însă omul ăsta, doar prin manifestări, lăsând la o parte discursul și eventualele manipulări inerente războiului, are ceva ce nu mai vedem în ziua de azi.
Are, așa cum îl văd eu, capacitatea de a se așeza în fruntea unei națiuni pusă față în față cu monstruozitatea de la răsărit. Și asta contează. Omul nu conduce, omul inspiră. Că joaca un rol sau nu, naturalețea cu care face diferența dintre sef și lider, că o lecție pentru tot ce înseamnă societatea noastră de astăzi , lipsită de lideri reali care să aibă în sânge asta este cel puțîn încurajantă. În doar 8 zile de război, cu replica deja devenită celebră oferită americanilor care l-au invitat în exil spunându-le că are nevoie de muniție nu de o plimbare și cu atitudinea aparent natural-eroica (umflată cu umorul specific rețelelor sociale de astăzi) inspiră o planetă întreagă. Zi de zi. În fapt, ne deschide ochii, ne arată o oglindă și un viitor posibil pe care ne ferim să îl vedem.
Ne pune în fața unor comparații pe care nu vrem să le facem, ne pune întrebarea : Dacă ajungeți față în față cu moartea, cei care vă conduc vă vor fi lideri sau șefi?
Ia gândiți-vă la ai noștri, îl vedeți pe Președintele nostru, pe Primarul nostru ( din orice oraș din România prin comparație cu Klitschko?!) luptând cot la cot cu răcanii pentru peticul lor de pământ, pentru și alături de noi? Da’ pe ….. completați voi cu orice nume pe care îl știți dintre politicienii noștri și răspunsul vă fi invariabil același. Nu!
Ei bine, oameni că Zelensky se nasc rar și națiuni care să vădă lumina din ei la fel de rar. Indiferent ce se vă întâmpla în Ucraina, indiferent cine vă căștiga pe hârtie războiul asta, câștigătorii pentru viitor trebuie să fim noi toți.
Noi toți, pentru că avem a trăi vremuri istorice, pentru că avem la rândul nostru ocazia să facem istorie prin schimbarea la nivel de societate care trebuie să se producă. Pe care trebuie să o producem. NOI!
Dacă ratăm (și) momentul ăsta de învățare, ratăm două-trei generații viitoare cel puțîn. Ei bine, că să ne reamintim și noi și alții peste timp vremurile astea, e nevoie să avem și un fel de mâncare cu numele ăsta. Și pentru că în Ucraina e (sau era) la mare cinste și căutare puiul Kiev, e cea mai la îndemăna rețetă care să sufere o transformare, o redenumire care să-i dea o viață nouă: Puiul Zelensky. Pornim de la rețeta de bază și la final îi adaugăm nota care să îl distingă și ducă mai departe pe drumul ăsta, inclusiv în amintirea sângelui nevinovat vărsat zilele astea.
Ingrediente:
– 2 jumătăți de piept de pui dezosat
– 80 de grame de unt
– 1 cățel mic de usturoi
– ierburi aromate după gust: pătrunjel verde tocat e cea mai bună alegere
– sare și piper
– 1 ou mare
– 4-5 linguri de faină
– 4-5 linguri de pesmet
– ulei pentru prăjit
Cum se face Puiul Zelensky:
– se desprind fileurile false (”mușchiuleț”-ul puiului) și se aplatizează și ele și jumătățile de piept ușor cu ciocanul. Cu partea nestriata a ciocanului. Se asezonează cu sare și piper.
– Până intra sarea și piperul puțîn în carne, se pregătește untul aromat. Pentru asta, că să nu folosiți aparatura, scoateți de la frigider untul cu o ora înainte. Se vă înmuia. Se adaugă usturoiul zdrobit și verdețurile tocate. Adăugăm și sare și piper și câteva lingurițe de zeamă de lămâie. Se amestecă totul până este omogen, apoi se împarte în 2, se rulează în folie alimentară sau hârtie de copt și se dă la congelator câteva minute, să se întărească.
– Așezăm câte o bucată de unt aromatizat deasupra fiecărei bucăți de piept de pui
– Acoperim cu grijă untul cu mușchiulețul. Apăsăm ușor, că să adere bine fileul deasupra untului. Rulăm strâns pieptul de pui iar capătul îl îndesăm puțîn în interior, că să să nu se scurgă în tigaie untul aromat în tigaie în timpul prăjirii.
– Batem oul cu furculița, într-o farfurie adâncă. Pregătim făina pentru tăvălit într-o farfurie, pesmetul în alta. Bucățile de piept de pui Zelensky pregătite se trec prin făînă, să adere peste tot. Se scutura excesul de faină.
– După înfăinare, trecem bucățile de piept de pui prin oul bătut.
– Trecem prin pesmet bucățile de piept de pui deja trecute prin făînă și ou. Presăm ușor pesmetul, să adere bine. Acest piept de pui Zelensky are nevoie de o crustă mai rezistentă. Se potrivește nu? Crusta rezistentă care “ascunde” interiorul…
– Merge prăjit într-o tigaie cu fundul mai gros, dar trebuie ulei mult, foarte bine încins. Temperatura uleiului, recomandată pentru prăjirea acestui piept de pui Zelensky, este 170°C. La tigaie, se prăjesc cam 5-7 minute pe fiecare parte, până când crusta devine brun aurie iar interiorul este bine făcut.
– Bucățile de piept de pui Kiev gata prăjite se scot pe un platou acoperit cu șervetele absorbante că să se dreneze bine de uleiul în exces.
Nota de final care vă duce puiul Kiev spre Pui Zelensky, vă trebui să sugereze, să amintească sângele vărsat, să ne conducă prin gust la imagini mentale cu pârjolirea unei tari, cu arderea sufletelor oamenilor dezrădăcinați. Așa că într-o crăticioară, încălziți roșîi pasate, la care adăugați puțînă miere, sare, piper, fulgi de ardei iute sau boia de ardei iute și puțîn oregano. Reduceți sosul la foc mic și așezați-l alături puiului Zelensky într-un bol. Nicio îmbucătură din acest fel de mâncare nu trebuie să atingă gura fară să treacă puțîn și prin sosul roșu și arzător, în semn de aducere aminte.
Vremurile vin și trec, oamenii se nasc și mor. Unii însă, rămân prin faptele lor în memoria colectivă. Iar unii, rămân inclusiv prin feluri de mâncare botezate cu numele lor.
Exteriorul dur, crocant și interiorul cald-aromat al puiului Zelensky împreună cu sosul amintind de sângele unei nații îmi par potrivite momentului.
