În inima Ierusalimului, ascunsă între zidurile seculare ale orașului vechi, se află una dintre cele mai sfinte și venerate locații ale creștinismului: Biserica Sfântului Mormânt.
Aici, în acest loc de o importanță incomensurabilă pentru credincioșii din întreaga lume, are loc an de an o minune care nu poate fi explicată prin legile fizicii sau prin instrumentele științei moderne: aprinderea miraculoasă a Sfintei Lumini în Sâmbăta Mare, deasupra Mormântului Domnului.
Unde se află Sfântul Mormânt
Sfântul Mormânt al Mântuitorului este situat chiar în centrul rotondei din Biserica Sfântului Mormânt. El este alcătuit din două încăperi distincte: vestibulul numit Paraclisul Îngerului – unde se păstrează o bucată din stânca originală a mormântului – și camera propriu-zisă, unde se află piatra pe care a fost așezat trupul lui Iisus Hristos, din Vinerea Mare până la zorii Învierii.
Pregătirea pentru Miracol
În Săptămâna Patimilor, Ierusalimul devine centrul rugăciunii și al emoției religioase pentru întreaga lume ortodoxă. Mii de pelerini se adună aici pentru a participa la procesiunile și slujbele care reconstituie, cu o fidelitate solemnă, ultimele zile din viața lui Iisus.
Una dintre cele mai emoționante procesiuni are loc în Joia Mare, pe Muntele Sionului, în Foișorul de Sus – locul Cinei celei de Taină. Acolo, patriarhul spală picioarele a 12 preoți, amintind gestul smerit al lui Iisus față de apostoli.
Vineri seară, în cadrul slujbei Prohodului, clerul și credincioșii înconjoară Sfântul Mormânt de trei ori, iar în Sâmbăta Mare începe una dintre cele mai așteptate momente ale anului: pogorârea Sfintei Lumini.
Ceremonia Pogorârii Sfintei Lumini
După slujba de dimineață din Sâmbăta Mare, toate luminile din biserică se sting, iar Sfântul Mormânt este pecetluit cu două panglici albe, sigilate cu ceară. Un control riguros este efectuat de autorități: un polițist arab, un reprezentant turc și unul israelian verifică interiorul mormântului, confirmând că nu există nicio sursă de foc.
Patriarhul ortodox al Ierusalimului, îmbrăcat doar în stihar alb – simbol al giulgiului în care a fost înfășurat Iisus – este condus către Mormântul Domnului, purtând patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări, în cinstea celor 33 de ani trăiți de Hristos pe pământ.
Însoțit de un reprezentant al armenilor, care are doar rolul de a observa, patriarhul intră în camera Sfântului Mormânt. Acolo, se roagă în taină, îngenuncheat pe piatra sfântă.
Minunea: O Lumină care nu arde
După câteva momente de așteptare tensionată, în tăcerea grea a bisericii, se întâmplă miracolul: o lumină albă-albăstruie coboară sub forma unui fulger în zig-zag prin cupola rotondei și aprinde vata presărată pe piatră. Lumina aceasta – spun martorii – poate fi atinsă fără a arde în primele minute. Patriarhul adună flăcările cu mâinile și le așază în două cupe de aur, dintre care una ajunge în Sfântul Altar, iar cealaltă este dusă în Biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena.
Patriarhul iese apoi din Mormânt strigând de trei ori: „Veniți de luați Lumină!”. Întreaga biserică se umple de lumină, de cântări și de lacrimi. Clopotele bat neîncetat, iar pelerinii se grăbesc să împartă Lumina între ei, aprinzând fiecare lumânare.
Mărturii din veacuri
Documentele istorice și mărturiile de secole întăresc caracterul miraculos al acestui fenomen. Prima mențiune scrisă apare în 1106, însă există relatări din secole și mai vechi.
De exemplu, Sfântul Narcis, episcop al Ierusalimului la sfârşitul secolului al II-lea, într-o noapte de Sfintele Paşti, după ce s-a terminat uleiul din candelele Sfântului Mormânt, l-a înlocuit cu apă şi, totuşi, spre uimirea mulţimilor, ele au ars în continuare. Mai târziu, în secolul al X-lea, un jurist arab, Ahmed ibn al-Kassa, face una din primele referiri la proprietăţile miraculoase ale Sfintei Lumini: „Deşi e aprinsă, lumânarea nu te arde”. Apoi, în anul 1187, însuşi sultanul Salah al-Din vine la Sfântul Mormânt în Sâmbăta Mare pentru a vedea minunea. El va stinge candelele cu mâna sa, dar acestea se aprind din nou. Ştirea este menţionată în Itinerarium Peregrinorum et Gesta Regis Ricardi.
Ioan VI Cantacuzino scria în 1360: „În ceasul în care creştinii sunt adunaţi acolo, cântând imnul Învierii lui Hristos, o Lumină din Cer se pogoară şi aprinde cele trei candele aflate la Mormântul lui Hristos”.
Iar, în anul 1580, în timpul ocupaţiei otomane a Ierusalimului, armenii bogaţi din Ierusalim au plătit sultanului ca să oficieze slujba în locul Patriarhului grec Sofronie al IV-lea. Acesta a fost silit să rămână cu credincioşii în afara Bisericii Învierii. În timp ce se rugau, săvârşind rânduiala obişnuită a slujbei, Sfânta Lumină a despicat o coloană de marmură de la intrare, existentă şi în prezent, şi din acea crăpătură toţi au aprins lumânările. Tounom, un muezin musulman, a văzut minunea şi s-a convertit la ortodoxie. A fost ucis pe loc de ceilalţi musulmani, fiind pomenit în calendarul ortodox ca sfânt mucenic.
Simbolul etern al Învierii
Sfânta Lumină nu este doar o flacără, ci un simbol al învierii, al nădejdii, al păcii și al biruinței vieții asupra morții. Este o mărturie tainică, dar grăitoare, că Hristos este viu și că, în fiecare an, credința ortodoxă este reînnoită prin această minune imposibil de replicat.
În fiecare colț al lumii, credincioșii așteaptă cu emoție să primească această lumină adusă din Ierusalim – o legătură vie cu locul Învierii. Într-o lume din ce în ce mai tulburată, această minune anuală rămâne o mărturie a puterii divine, o chemare la credință și o reamintire că Lumina adevărată vine de Sus.
Momentul în care ajunge în România
Lumina Sfântă de la Ierusalim va fi adusă și-n acest an în România. Sfânta Lumină este adusă de la Ierusalim de părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Superiorul Aşezămintelor Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, sâmbătă seară şi este oferită tuturor delegaţilor eparhiilor Patriarhiei Române prezenţi la Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”.
Ulterior, prin intermediul protopopiatelor, centrele eparhiale vor distribui Lumina Sfântă fiecărei parohii din cadrul lor. Şi în acest an, Lumina Sfântă va fi dusă, prin intermediul unui delegat al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, de la Bucureşti la Chişinău, unde va fi oferită parohiilor din Mitropolia Basarabiei.
În aceeaşi seară, în jurul orei 19.00, Sfânta Lumină va fi primită la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Aducerea şi oferirea Sfintei Lumini de la Ierusalim tuturor parohiilor din cuprinsul Patriarhiei Române constituie, aşadar, atât o mărturie a unităţii ecleziale, cât şi o manifestare a bucuriei pascale împărtăşite cu ocazia marelui praznic al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, va aduce Sfânta Lumină din largul Mării Negre în Portul Tomis şi o va oferi apoi credincioşilor în apropierea altarului de vară al Catedralei Arhiepiscopale. Primăria Constanţa anunţă că va fi restricţionată circulaţia rutieră în zonă.
