Într-o decizie recentă, Tribunalul București a respins cererea Direcției Naționale Anticorupție (DNA) de arestare preventivă a mai multor oameni de afaceri acuzați de oferirea unor sume considerabile de mită în Portul Constanța. Instanța și-a motivat hotărârea prin faptul că acuzațiile se bazau aproape exclusiv pe mărturiile unui investigator sub acoperire, a cărui obiectivitate ar putea fi pusă sub semnul întrebării.
Conform informațiilor publicate de HotNews.ro, instanța a subliniat că, deși investigatorul sub acoperire a furnizat detalii despre presupusele fapte de corupție, lipsa altor probe independente ridică semne de întrebare privind soliditatea acuzațiilor. Judecătorii au menționat că mărturiile investigatorilor sub acoperire pot fi influențate de subiectivism, ceea ce impune prudență în evaluarea lor.
Pentru demascarea corupției din port, procurorii DNA au folosit un „investigator” sub acoperire. Bărbatul, cu nume de cod „Dima”, lucrează în port, datele din dosar indicând că acesta era un pion important al administrației portuare. Zeci de înregistrări, mesaje, fotografii, relatări ale acestuia au fost depuse la dosarul prezentat instanței.
Din motivarea instanței reiese că oamenii de afaceri erau extrem de prudenți: telefoanele erau lăsate în mașină atunci când ofereau mita sau aveau discuții despre cum să trucheze licitații, iar întâlnirile cu investigatorul aveau loc în locații cât mai ferite. La un moment dat, unul dintre afaceriști îi propune bărbatului să se întâlnească într-un parc de la malul mării „în chiloți”, pentru a se asigura că nu există risc de monitorizare. De asemenea, afaceriștii puși sub acuzare de DNA vorbeau în șoaptă sau scriau detaliile mitei pe bilețele pe care ulterior le rupeau și le aruncau în toaletă.
Detaliile întâlnirilor dintre investigatorul Dima și oamenii de afaceri sunt prezentate în hotărârea care se întinde pe 231 de pagini.
Judecătorul Raul Nestor de la Tribunalul București nu a fost convins că ar fi un pericol lăsarea în libertate a celor șapte inculpați din dosar și critică probatoriul bazat în cea mai mare parte pe relatările și înregistrările investigatorului sub acoperire.
Instanța, deși admite că probele duc către anumite fapte penale, spune că la mijloc ar putea fi vorba și despre o răzbunare a invesigatorului sub acoperire.
Fără a contesta realitatea demonstrată de actele investigative efectuate de investigatorul cu nume de cod, inclusiv prin folosirea tehicilor speciale de investigare, întrucât colaboratorul, de cele mai multe ori, este o persoană care decide să se disocieze de organizaţia din care a făcut parte şi să colaboreze cu autorităţile, furnizând informaţii privitoare la alţi participanţi la activităţi delictuale, se apreciază că „o declaraţie făcută de un inculpat în contra altui inculpat poate servi ca probă cu condiţia de a fi nu numai credibilă în sine, dar şi însoţită de alte elemente de natură obiectivă”, întrucât poziţia acestuia poate fi de foarte multe caracterizată de subiectivism”, se arată în motivarea Tribunalului București, potrivit hotnews.ro.
În opinia magistratului, „subiectivismul este determinat fie de potenţialele beneficii legale, fie de dorinţa de răzbunare”.
Magistratul își susține argumentul făcând trimitere la literatura de specialitate conform căreia „teroristul pocăit, iniţial aspirant la idealuri măreţe, ar fi determinat să colaboreze după conştientizarea înfrângerii propriei strategii politico-subversive si a tragicei falsităţi a acesteia, în timp ce pocăitul mafiot şi-ar oferi contribuţia doar în scopuri utilitariste (intenţii răzbunătoare faţă de aparţinătorii clanurilor adverse, aspiraţii la reduceri de pedeapsă)”.
Articolul complet poate fi citit AICI.
