Complexul arheologic de la Adamclisi continuă să ofere surprize istorice. În cadrul cercetărilor din 2020, echipa condusă de numismatul, cercetătorul și arheologul dr. Gabriel Talmațchi a descoperit un tezaur monetar bizantin, ascuns cu aproape un mileniu în urmă în fostul oraș roman Tropaeum Traiani.
Tezaurul a fost descoperit într-un edificiu de tip Domus, situat aproape de zidul de incintă sudic al cetății. Monedele au fost îngropate într-un pământ fin și afânat, diferit de cel din jur, ceea ce sugerează că inițial au fost păstrate într-o pungă de piele sau de pânză, care s-a degradat în timp. Peste acestea, pentru camuflare, a fost plasată cu grijă partea inferioară a unui castron spart, poziționat cu susul în jos.
Tezaurul conține un total de 61 de monede de bronz, emise între 976 și 1055 d.Hr., sub domnia mai multor împărați bizantini: Vasile II și Constantin VIII (976-1028 d.Hr.) – 34 de monede, Roman III (1028-1034 d.Hr.) – 16 monede, Mihail IV (1034-1041 d.Hr.) – 9 monede și Constantin IX (1042-1055 d.Hr.) – 2 monede.
Postarea Complexului muzeal Tropaeum Traiani Adamclisi despre tezaurul monetar bizantin:
Complexul arheologic de la Adamclisi nu încetează să ne uimească. Numismatul, cercetătorul și arheologul dr. Gabriel Talmațchi ne dezvăluie povestea descoperirii unui important tezaur monetar bizantin:
Tezaurul monetar bizantin descoperit în cursul cercetărilor arheologice din anul 2020 de la Tropaeum Traiani
Cercetările arheologice din ultimul deceniu desfășurate în sectorul C al cartierului de sud al orașului Tropaeum Traiani, a adus în atenția arheologilor și istoricilor importante vestigii specifice evului mediu timpuriu. Cele mai multe informații provin din diferite gropi adâncite în nivelurile târzii, specifice secolelor VI-VII p.Chr., întrucât cele ale evului mediu timpuriu au fost distruse în cursul cercetărilor de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Din umplutura acestora au fost recuperate fragmente ceramice, care, din punct de vedere tipologic, au aparținut unor oale fără toarte, castroane etc. Prezența ceramicii cenușii, mai redusă cantitativ, arată că locuirea de aici exista în prima jumătate a secolului al X-lea. Alături de ceramică, umplutura gropilor ne-a mai oferit bile de praștie din lut, fusaiole din lut și plumb, silexuri, împungătoare de os, obiecte din bronz (capete de curea, aplice, verigi, vârfuri de săgeată, cap de lance, cruciulițe, clopoței, aplice, piese de harnașament etc.).
În cursul anului 2020, în interiorul edificiului de tip Domus din apropierea zidului de incintă aflat pe latura de sud cetății, a fost descoperit un tezaur monetar bizantin. A fost îngropat într-un pământ foarte fin, afânat, diferit de cel din apropiere, ceea ce ne-a determinat să ne gândim la conservarea sa inițială într-o pungă de piele sau de pânză care s-a dezintegrat în timp. Deasupra tezaurului, acoperindu-l complet, era partea inferioară a unui străvechi castron spart, care era poziționat cu susul în jos pentru a ascunde punga. Tezaurul este compus din folles (piese anonime) din clasele A 2 și 3 din Vasile II-Constantin al VIII-lea, din anii 976-1028 p.Chr., în total 34 de piese; clasa B de la împăratul Roman al III-lea, din anii 1028-1034 p.Chr., în total 16 piese; clasa C de la Mihai al IV-lea, a anilor 1034-1041 p.Chr., în total 9 piese; clasa D de la împăratul Constantin al IX-lea, din anii 1042-1055 p.Chr., în total 2 bucăți. Probabil că tezaurul a fost ascuns din cauza stării de nesiguranță instalată în teritoriul istro-pontic pe fondul raidurilor populației pecenege de la mijlocul secolului al X-lea p.Chr. și de mai târziu. Ca dată finală de îngropare sau ascundere, acest tezaur se adaugă altor trei tezaure descoperite în Dobrogea la Dinogetia și Păcuiul lui Soare. În general, este cel de-al 56-lea tezaur datat în secolul al XI-lea p.Chr. din Dobrogea și este o altă dovadă a istoriei tulburi de la granița Imperiului Bizantin.
De asemenea, în timpul cercetărilor din sectorul C din cursul anului 2020, au apărut și câteva monede schifate de bronz de la sfârșitul secolului XI și începutul secolului XII (de la Alexios I Comnenon, 1081-1118) și de la sfârșitul secolului XII (de la Isaac al II-lea-anii 1185-1195 p.Chr.).
Aceste descoperiri monetare sugerează prezența în zona fostului oraș roman Tropaeum Traiani a unor sezoniere prezența umane care fie foloseau resturile construcțiilor din zonă ca adăposturi ocazionale (inclusiv pentru mici grupuri militare care asigurau paza zonelor de frontieră), fie se aflau în mișcare pe drumul comercial care lega vechiul Durostorum, în epocă medievală timpurie, de zona costieră a Mării Negre.
La o primă analiză, acum un deceniu se considera că începutul evului mediu era puțin reprezentat printre descoperirile de la Tropaeum Traiani. Situația diferea comparativ cu alte situri cu locuire antică, dintre care amintim Noviodunum-Isacea, Dinogetia, Hârșova, Capidava, Pantelimon-Ulmetum etc. Această situație s-a modificat consistent în favoarea urmelor corespunzătoare acestei perioade istorice, în special în sectorul cartierului aflat în partea de sud a fostului oraș.
