Baclavaua este mult mai mult decât un desert; este un simbol cultural cu rădăcini profunde în istoria Imperiului Otoman și o mărturie a influențelor regionale ce au contribuit la perfecționarea sa de-a lungul secolelor. Deși originile sale exacte rămân neclare, baclavaua este strâns asociată cu tradițiile culinare ale Turciei și cu bucătăriile fastuoase ale sultanilor otomani.
Origini și evoluție
Se consideră că baclavaua își are rădăcinile în Asia Centrală, adusă de turci pe măsură ce Imperiul Otoman s-a extins. Unii istorici sugerează că a evoluat din desertul „yufka”, un aluat subțire specific Anatoliei, la care s-au adăugat ingrediente precum untul, nucile și șerbetul, perfecționate în bucătăriile palatului Topkapı din Istanbul. Până în secolul al XVII-lea, baclavaua era deja un preparat emblematic, consumat la ocazii speciale.
„Procesiunea Baclavalei” – o tradiție imperială
Un moment unic în istoria baclavalei este „Procesiunea Baclavalei”, desfășurată în perioada Ramadanului. În această ceremonie, ienicerii – garda de elită a sultanului – primeau tăvi cu baclava din bucătăriile imperiale. Tăvile erau transportate cu mare fast către cazărmi, într-un gest de respect față de soldați. Procesiunea simboliza bogăția și generozitatea sultanului, dar și unitatea armatei.
Această tradiție reflectă statutul special al baclavalei în cultura otomană, unde desertul nu era doar o delicatesă, ci și o expresie a sofisticării culinare și a puterii imperiale.
Gaziantep – capitala baclavalei
Orașul Gaziantep, din sud-estul Turciei, este considerat locul unde se prepară cea mai bună baclava din lume. Aceasta se datorează calității ingredientelor locale, în special fisticului cultivat în regiune, dar și meșteșugului desăvârșit al cofetarilor. În 2013, baclavaua din Gaziantep a primit protecție prin Denumirea de Origine Protejată din partea Uniunii Europene, devenind primul produs turcesc recunoscut oficial la acest nivel.
Rețeta tradițională din Gaziantep include 40-45 de straturi de aluat subțire, alternând cu fistic măcinat fin și unt de calitate. După coacere, desertul este îmbibat cu șerbet din zahăr și lămâie, care îi conferă dulceața inconfundabilă.
Variațiuni regionale și internaționale
Baclavaua a fost adoptată și adaptată în multe culturi din Orientul Mijlociu, Balcani și sudul Europei. De exemplu:
În Grecia, baclavaua este umplută în principal cu nuci și aromatizată cu scorțișoară.
În Siria și Liban, este mai dulce și include uneori apă de trandafiri sau apă de flori de portocal.
În Iran, rețetele tradiționale folosesc cardamom și fistic.
În Armenia, baclavaua este mai puțin dulce și are un conținut mai mare de nuci.
Fiecare regiune își pune amprenta, ingredientele locale și tradițiile fiind esențiale în crearea unor variații unice.
Tradiții și inovații
Pe lângă versiunile tradiționale, baclavaua continuă să inspire inovații culinare. În Turcia, tehnologia modernă este utilizată pentru a crea modele geometrice complexe sau pentru a combina diferite tipuri de nuci și umpluturi. Imprimantele 3D sunt uneori folosite în cofetăriile de lux pentru a produce baclava de forme și dimensiuni inedite.
De-a lungul timpului, au fost stabilite și recorduri spectaculoase. În 2015, în Gaziantep, o echipă de cofetari a creat cea mai mare baclava din lume, cântărind 2,5 tone.
Ingrediente pentru „Cevizli Ev Baklavası” (baclava de casă cu nucă)
Pentru aluat:
1 ou
1/2 cană ulei vegetal
1/2 cană apă
1/2 cană lapte
1 linguriță praf de copt
Aproximativ 3+1/2 căni făină
Un praf de sare
Opțional: 1 lingură oțet (pentru textura crocantă, dar poate fi omis dacă nu preferi gustul)
Pentru întins foile:
200 g sau mai mult amidon de grâu (sau amidon de porumb, dacă nu găsești)
Pentru umplutură:
300–400 g nuci tocate grosier
Pentru sirop:
5 căni zahăr
3+1/2 căni apă
O felie mică de lămâie
1 linguriță suc de lămâie
Secretele unei baclavale perfecte
Prepararea baclavalei necesită pricepere și atenție la detalii:
Aluatul: Foile trebuie să fie extrem de subțiri, aproape transparente. Cofetarii experimentați spun că prin ele ar trebui să poți citi un ziar.
Umplutura: Ingredientele de calitate superioară, cum ar fi fisticul sau nucile proaspete, sunt esențiale.
Șerbetul: Fierberea atentă a șerbetului pentru a obține consistența ideală este crucială. Acesta se toarnă fierbinte peste baclava răcită pentru o absorbție optimă.
Coacerea: Controlul temperaturii este vital pentru a obține straturi crocante și o culoare aurie uniformă.
Baclavaua nu este doar un desert, ci o punte între tradiție și modernitate, între culturi și istorie. Fie că este savurată într-o cofetărie din Istanbul, într-un restaurant din Beirut sau acasă, preparată după o rețetă veche, baclavaua rămâne un simbol al ospitalității și rafinamentului. Cu fiecare mușcătură, acest desert spune o poveste – a măiestriei, a diversității și a bucuriei de a împărtăși ceva cu adevărat special.
