Într-o societate unde libertatea presei ar trebui să fie piatra de temelie a democrației și a unei guvernări transparente, faptul că primarul unui oraș important refuză să participe la o emisiune din cauza unui like acordat unei postări critice ne ridică întrebări serioase. Mai mult decât atât, ne face să reflectăm asupra sensibilității exagerate a politicienilor, a aroganței îmbrățișate ca stil de conducere și a cenzurii subtile care începe să erodeze libertatea presei, fie ea și la nivel local.
Este fascinant cum, în era digitală, un like pe o platformă de social media poate provoca o criză politică. În loc să discutăm despre problemele reale ale orașului — infrastructura precară, lipsa locurilor de parcare, investițiile ratate — ne trezim vorbind despre cât de ușor este să rănești orgoliul primarului printr-un gest banal de susținere virtuală pentru o opinie critică. Se pare că sensibilitatea politică a ajuns la un punct în care un simplu click pe un buton de like este echivalent cu o insultă personală gravă.
Această reacție disproporționată reflectă nu doar o lipsă de maturitate politică, dar și o aroganță greu de justificat. Politicienii se așteaptă să fie aplaudați constant și să li se ridice statui, fără să fie confruntați cu adevăruri incomode. Faptul că primarul a refuzat să participe la o emisiune publică pentru a evita o discuție care ar fi putut să nu-i fie favorabilă ne arată nu doar slăbiciune, ci și o lipsă acută de respect pentru libertatea presei și pentru dreptul cetățenilor de a fi informați corect.
Libertatea presei: o problemă când nu îți convine
În teorie, orice politician care își respectă poziția și cetățenii ar trebui să fie dispus să participe la orice formă de dialog public, mai ales într-un oraș unde problemele se înmulțesc zilnic. În realitate, însă, primarul nostru pare să trăiască cu convingerea că singurele întrebări la care merită să răspundă sunt cele pline de laude. Critica, fie ea constructivă sau nu, este imediat văzută ca un atac personal. Însă nu ar trebui să uităm că presa liberă este una dintre ultimele redute ale unei democrații sănătoase. Ea nu există pentru a-i flata pe politicieni, ci pentru a-i trage la răspundere, pentru a-i pune în fața realității și pentru a se asigura că vocea cetățenilor este auzită.
Să nu uităm, totuși, că libertatea presei nu este un moft. Este garantată de Constituție și de legislația internațională. Refuzul unui politician de a participa la un interviu pe motiv că un jurnalist a dat like unei postări critice este o formă de cenzură indusă, subtilă, dar extrem de periculoasă. Este un semnal clar că politicienii nu sunt interesați de un dialog real, ci doar de propaganda proprie. Și ce este mai grav, această cenzură nu vine din partea unui stat totalitar, ci din partea unui edil care ar trebui să fie primul apărător al transparenței și al dialogului deschis.
Aroganța politică: când te crezi deasupra criticilor
Această situație nu este doar o demonstrație a sensibilității exagerate a primarului, ci și un exemplu clar de aroganță politică. Într-o democrație funcțională, liderii sunt supuși criticilor și trebuie să fie capabili să le răspundă cu argumente, nu cu tăcere. A evita un interviu doar pentru că jurnalistul care l-a invitat a fost “de partea cealaltă” într-o postare de pe Facebook nu este doar un gest copilăresc, ci și unul periculos. Ne arată că primarul trăiește într-o bulă de confort, unde singurele opinii valide sunt cele care îl laudă, iar criticile trebuie ignorate sau, mai rău, atacate personal.
Acest tip de comportament ne arată o problemă mai profundă a clasei politice actuale: lipsa totală de responsabilitate față de cetățeni. Atunci când nu mai poți accepta critica, când vezi orice disidență ca pe o amenințare, îți pierzi abilitatea de a guverna eficient. În loc să fie deschis la dialog și să răspundă provocărilor cu maturitate și respect, primarul nostru a ales calea aroganței și a sensibilității exagerate, trimițând un mesaj clar cetățenilor: “Dacă nu ești de acord cu mine, nu merit să te ascult.”
Cenzura subtilă și efectul asupra presei locale
Această situație ridică întrebări serioase despre starea presei locale. Dacă un like este suficient pentru a exclude un jurnalist dintr-o discuție publică, atunci ce urmează? Cenzura nu trebuie să fie impusă direct de către stat pentru a fi eficientă. Poate fi la fel de bine indusă prin presiuni subtile, prin refuzul de a colabora cu cei care nu te susțin necondiționat. Iar efectul este unul devastator: presa se teme să critice, jurnaliștii își autocenzurează opiniile, iar cetățenii rămân fără acces la informații relevante și obiective.
Este ironic că primarul unui oraș care se mândrește cu o istorie bogată și cu o societate diversă și deschisă alege să reacționeze atât de exagerat la o simplă critică. În loc să folosească acest interviu ca pe o oportunitate de a explica deciziile sale, de a-și prezenta viziunea pentru oraș, el a ales să se ascundă în spatele unui gest lipsit de importanță, dând de înțeles că orice formă de opoziție este inacceptabilă.
Concluzie: un gest mărunt, o problemă mare
În final, nu este vorba despre like-ul dat la o postare critică. Este vorba despre ce simbolizează acest gest mic și reacția disproporționată care a urmat. Este vorba despre o problemă sistemică în care politicienii devin tot mai deconectați de realitățile cetățenilor pe care ar trebui să-i reprezinte. Este vorba despre libertatea presei și despre dreptul nostru, al tuturor, de a primi informații obiective și de a fi martorii unui dialog politic autentic. Și, nu în ultimul rând, este vorba despre respectul pe care îl datorăm unii altora, chiar și atunci când nu suntem de acord.
Primarul ar trebui să își amintească că, într-o democrație, critica nu este un atac personal, ci un drept fundamental al fiecărui cetățean. Să nu uităm că cei care nu suportă critica nu sunt lideri, ci doar demagogi, iar viitorul unui oraș nu poate fi construit pe aroganță și cenzură.
Un editorial de Emil Tatu
