De ce am ales această carte, tocmai acum, pentru a fi prezentată? Pentru că azi-noapte (noaptea de marți spre miercuri, 23 spre 24 iulie) am primit alerta, în localitatea Tulcea, de la Ro-Alert despre pericolul căderii de obiecte din spațiul aerian. După câteva minute am văzut, de la etajul nouă, câteva explozii puternice urmate de incendii în zona localității Ismail din Ucraina. Au fost, de asemenea, vizibile și trasoarele de la apărarea antiaeriană. Zgomotul și unda de șoc au fost resimțite, din plin, în oraș.

Cartea ”Invazii și stăpâniri rusești/sovietice în România” scrisă de Nicolae I. Arnăutu, tipărită la Editura Vestala, București, 2014, tratează cronologic invaziile vecinului de la răsărit. Autorul pune pe tapet rolul perturbator-distrugător al Rusiei țariste și comuniste în evoluția noastră de-a lungul timpului.

Pe prima pagină este scris un citat din Generalul Pavel Kisselef, din anul1832: ”Dacă se obiectează că scopul politicii rusești nu era extinderea teritorială, voi răspunde că evoluția evenimentelor este mai puternică decât orice previziune și că Rusia nu a pornit în marș de peste un veac de pe malurile Niprului, doar pentru a se opri pe malurile Prutului”.

Lucrarea tratează distinct fiecare dintre cele 12 invazii de la răsărit, pe care le încadrează cronologic cu mare atenție și cu o mare forță argumentativă. Invaziile de la Răsărit sunt descrise în următoarea succesiune: Prima invazie rusească (1711), A doua invazie rusească (1736-1739), A treia invazie rusească (1768), A patra invazie rusească (1787), A cincea invazie rusească (1806-1812), A șasea invazie rusească (1828-1834), A șaptea invazie rusească (1848), A opta invazie rusească (1853), A noua invazie rusească (1878), A zecea invazie rusă (1916-1920), A unsprezecea invazie rusă (1920-1940), A douăsprezecea invazie rusească (1944). Distinct sunt tratate evenimentele tragice din istoria poporului român: Răpirea Bucovinei (1775) și Basarabia sub ocupație rusească (1812).

”Startul” invaziilor în teritoriile românești a fost dat în anul 1711, prin Bătălia de la Stănilești, pe Prut, când țarul Petru cel Mare, fiind înfrânt de turci a fost împiedicat să anexeze Moldova. După această au mai urmat alte trei, Moldova și Țara Românească fiind invadate de patru ori în secolul XVIII.

În rândurile în care tratează a zecea invazie rusească (1916-1920) este citat P.P. Carp care afirmă într-un discurs în fața Camerei: ”Rusia voiește Marea Neagră ca o mare clausum și Rusia voiește Gurile Dunării, ca să stârpească concurența pe care această arteră comercială poate să i-o facă…că Rusia vrea să transforme Marea Neagră într-o mare clausum rusească..” p.162 (mare clausum adică mare închisă, folosită de un singur stat, concept care a fost atribuit eronat unui politician sub forma de ”lac rusesc”).

O atenție deosebită acordă autorul consecințelor înlocuirii suzeranității otomane cu protectoratul rusesc, când, de fapt, se spune că țările române erau pregătite ”la pachet” pentru a fi incluse în Imperiul Țarist.

Un capitol separat este dedicat evenimentelor declanșate în data de 21 iunie 1941, ”atunci când Germania a declarat război Rusiei, Români s-a alăturat pentru a lupta cu redutabilul său dușman dintotdeauna”. ”O revanșă românească(1941)”- sub acest titlul sunt tratate în lucrare aceste evenimente.

La începutul cărții autorul tratează istoria poporului român înainte de a lua contactul cu rușii, abordând aici originea poporului român, continuitatea etnică a românilor în Dacia și existența statală. Primele contacte cu rușii au fost localizate cronologic de autor în intervalul 1674-1688. Aici întreprinde o culpabilizare a Occidentului pentru atitudinea avută față de Rusia de-a lungul timpului ”Este ciudat să vedem în ce măsură Occidentul, care nu poate fi acuzat în general că este prost informat, a putut să fie indus în eroare în mod constant de către Rusia. Un fapt este totuși sigur: i-a acordat întotdeauna încredere”. Tot aici Nicolae Arnăutu ne spune că „Pentru a lupta contra turcilor imperialismul rus a luat masca ortodoxiei. Un lup ascuns sub o blană de miel”.

La sfârșitul cărții istoricul Apostol Dan, care s-a ocupat de actualizarea lucrării, ne prezintă câteva considerente interesante despre ocupațiile rusești/sovietice grupate sub titlurile: ”De la RSS Moldovenească la Republica Moldova”, ”Apărarea independenței Republicii Moldova”, ”Ocuparea și satelizarea României(1944-1989)”, ”Perestrioka și K.G.B- arme de salvare a Imperiului sovietic”.

Închei aceste rânduri cu o concluzie a autorului acestei cărți: ”Pentru români, Rusia a constituit mereu o forță militară de invazie și de ocupație asupra întregului nostru teritoriu, pe parcursul a trei secole de istorie. Reușea, în acest mare răstimp, să anexeze jumătate din Moldova-Basarabia- să se infiltreze în procesul de naștere și dezvoltare al statului național român, iar în 1944, cu Stalin la cârmă, comuniza și aducea țara într-o stare de semivasalitate”.

De ce ar trebui citită această lucrare? Cui se adresează această carte? Cartea poate fi un duș rece pentru cei care ignoră imperialismul rusesc și sfidează întreaga comunitate internațională. Citind cartea te convingi de faptul că invaziile rusești/sovietice au generat pierderi incomensurabile pentru teritoriile noastre, explicând consecințele nefaste ale vecinătății cu un astfel de imperiu. Și să nu uităm cuvintele spuse de marele politician Take Ionescu la începutul secolului XX: ”Rusia este dușmanul natural al României”.