În România, la Sanatoriul Balnear și de Recuperare de la Techirghiol, se desfășoară de câteva luni un proiect medical revoluționar, unic în Europa, dedicat recuperării copiilor care au fost diagnosticați cu leucemie și au trecut prin tratamente oncologice îndelungate și epuizante.
Acest program inovator, realizat în parteneriat cu Institutul Clinic Fundeni, Universitatea Ovidius Constanța și Asociația Părinților Copiilor cu Afecțiuni Oncologice (APCAO), oferă o șansă reală la o viață funcțională și reintegrare socială pentru acești mici luptători.
Programul vizează copiii care fie au încheiat tratamentul oncologic, fie sunt încă în tratament activ neperfuzabil. Aceștia beneficiază de un program intensiv de reabilitare neuropsihomotorie, în regim instituționalizat, pentru a-și recăpăta funcționalitatea fizică și mentală și pentru a putea reveni la activitățile cotidiene, cum ar fi mersul la școală sau la grădiniță.
Liliana Vlădăreanu, medic specialist în cadrul Sanatoriului Balnear Techirghiol, declară că rezultatele sunt „uimitoare”. După doar două săptămâni de tratament intensiv, unii dintre copii care abia reușeau să meargă 100–150 de metri singuri au ajuns să parcurgă fără ajutor drumul dus-întors de acasă la școală.
Ne-am mărit deja capacitatea şi avem cereri cât nu putem cuprinde. Rezultatele sunt uimitoare, copiii care au fost în seriile trecute, deja doi sunt întorşi la şcoală. Dintre copiii care reuşeau să parcurgă singurei, independent, o distanţă de 100 – 150 de metri, după prima serie am avut copii care au putut merge singuri pe jos drumul de acasă până la şcoală şi înapoi. Vorbim despre copii cu leucemii, unii dintre ei post-transplant, unii în continuare cu tratament oncologic activ, dar neperfuzabil, deci pacienţi la risc. Sunt pacienţi cu boală oncologică în primii cinci ani de la depistare, în primii 5 ani de tratament, adică unde riscul de recidivă este cel mai mare. Despre asta vorbim”, a punctat medicul specialist, pentru news.ro.
Proiectul se adresează celor mai fragili dintre pacienți: copii aflați în primii cinci ani de la diagnosticul de leucemie, o perioadă cu risc maxim de recidivă. Unii sunt post-transplant, alții încă în tratament activ. Cu toate acestea, programul le oferă șansa de a-și recupera nu doar funcțiile motorii, ci și încrederea și bucuria de a fi copii din nou.
Este o responsabilitate enormă, dar asumarea acestui risc ne-a adus rezultate extraordinare și o avalanșă de cereri, inclusiv internaționale”, precizează medicul specialist.
De ce este unic acest program?
Există protocoale similare în țări precum Italia, Austria sau Spania, dar acolo recuperarea se face acasă, în regim outpatient. La Techirghiol, copiii sunt internați pentru un tratament concentrat, cu 5–6 proceduri zilnic, într-un program intensiv de două săptămâni, ceea ce face diferența în viteza și eficiența recuperării.
Mai mult, programul este complet gratuit pentru copii, fiind susținut prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Părinții însoțitori nu plătesc nimic, iar copiii sunt evaluați și trimiși către program de o echipă multidisciplinară formată din oncolog, pediatru, neurolog, ortoped și specialist în reabilitare.
Întrebată cum poate avea acces la recuperare un copil cu leucemie, Liliana Vlădăreanu a explicat că acest lucru îl stabileşte o echipă multidisciplinară, în frunte cu medicul oncolog de la Fundeni.
Aici vorbim de patologii complexe, care nu sunt abordate de un singur medic, cum ar fi medicul de familie sau medicul oncolog exclusiv, ci de o echipă multidisciplinară, adică medic oncolog, medic pediatru care îl urmăreşte, medic de familie, ulterior medic neurolog care se ocupă de posibile complicaţii neurologice post-tratament, ortoped şi medic de reabilitare, care le repară pe toate. În momentul în care un pacient de tipul acesta are nevoie de reabilitare, medicul lui curant, care este şeful echipei, este medicul oncolog, ne abordează şi copilul ajunge apoi la noi. Este vorba de copii cu cel mai mic risc de infecţie. Copiii sunt evaluaţi în prima zi de tratament. Ei vin prin Casa Naţională de Asigurări de Asigurări, nu plătesc absolut nimic. Aceşti copii au deja un certificat de handicap, părintele-însoţitor nu plăteşte absolut nimic pe baza acelui certificat, iar copilul are gratuitate absolută la tratament”, a subliniat Vlădăreanu.
Nu doar tratament, ci și umanitate
Inițial pornit ca o tabără-pilot, proiectul s-a transformat rapid într-un model de bune practici medicale. Este o inițiativă care nu doar tratează trupul, ci susține întreaga familie. Psihoterapia și consilierea familială sunt părți esențiale ale procesului, pentru că, așa cum subliniază medicul Vlădăreanu, „nu vorbim de săptămâni de boală, ci de ani întregi, în care părinți ajung la epuizare, mulți dintre ei renunțând la carieră pentru a-și susține copiii”.
Un exemplu elocvent este cazul unui băiețel de 7 ani, cu doar 19 kilograme, care trecuse prin două transplanturi medulare și care nu mai mersese de patru luni. După două săptămâni în program, copilul a reușit să se ridice din nou în picioare.
Întrebată cum rezistă psihic să lucreze cu aceşti copii atât de fragili şi dacă nu se simte compleşită, medicul Liliana Vlădăreanu a răspuns:
Am o întrebare pentru dumneavoastră. Dacă aţi fi într-o situaţie din aceasta extremă, aţi vrea să fie cineva care să reziste să vă ajute? Pe mine personal lucrul cu copiii aceştia, cu toţi copiii pe care îi avem în secţie, mă face să înţeleg nu cât de norocoasă sunt, nu că mi-a pus Dumnezeu o mână în cap, Dumnezeu mi-a pus toate mâinile pe care le-a avut în cap, pentru că sunt sănătoasă şi pentru că am copii sănătoşi. Şi înţeleg ce am. Noi nu apreciem. Noi nu ştim şi nu înţelegem să apreciem ce avem, până când nu-l pierdem. Asta e lecţia cea mai importantă pe care eu am învăţat-o aici. Să apreciez efectiv ce am azi, în momentul ăsta, ce e al meu. Şi să înţeleg că nu mâine, ci în jumătate de minut se poate schimba radical ceea ce am. Deci să mă bucur de ce e acum, de secunda asta şi, de asemenea, să apreciez ce pot să fac eu şi să înţeleg că dacă nu fac eu, nu o să facă nimeni. Nu am cum să am pretenţia să facă cineva ceva până când nu fac eu. După, pot să vorbesc. De asta facem ceea ce facem”.
Lecția recunoștinței și a solidarității
„Noi nu știm să apreciem ce avem până nu-l pierdem”, afirmă cu emoție Liliana Vlădăreanu. Proiectul de la Techirghiol nu este doar o inovație medicală, ci o lecție de umanitate. Într-o societate în care adesea lipsa resurselor este invocată ca piedică în fața performanței, acest program demonstrează că viziunea, curajul și empatia pot schimba vieți.
Este un model care merită nu doar cunoscut, ci replicat și susținut, pentru că oferă nu doar tratament, ci speranță – cea mai importantă formă de vindecare.
