Astăzi, creștinii ortodocși sărbătoresc Sâmbăta lui Lazăr, praznic important care marchează ultima minune săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de Intrarea Sa în Ierusalim, celebrată în Duminica Floriilor.
Totodată, această zi reprezintă ultima sâmbătă în care se mai fac pomeniri și parastase pentru cei adormiți, până la Învierea Domnului, pe 20 aprilie. Sărbătoarea, a cărei dată variază anual în funcție de Paște, este fixată întotdeauna cu opt zile înainte de Sfintele Paști.
Anul acesta, Sâmbăta lui Lazăr cade pe 12 aprilie, fiind urmată de Duminica Floriilor, pe 13 aprilie.
Minunea învierii lui Lazăr
Conform Evangheliei după Ioan, Sâmbăta lui Lazăr comemorează învierea lui Lazăr din Betania, prieten apropiat al lui Iisus, care fusese mort de patru zile. La rugămintea surorilor acestuia, Marta și Maria, Iisus a mers la mormântul lui Lazăr, a cerut să fie dată piatra la o parte și a rostit cu glas puternic: „Lazăre, vino afară!”.
Minunea a cutremurat mulțimile, fiind una dintre cele mai mari dovezi ale puterii divine și un semn prevestitor al propriei Învieri a Mântuitorului.
Este o zi care ne încredințează nouă, oamenilor, faptul că Mântuitorul Iisus Hristos este Domnul cerului și al pământului și bun cunoscător al firii umane”, a explicat Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București, într-o declarație acordată postului Digi24.
Tradiții și obiceiuri: pomană, colivă și „plăcintele lui Lazăr”
Sâmbăta lui Lazăr este profund ancorată în tradiția ortodoxă românească. În această zi, în biserici se oficiază slujbe de pomenire, iar credincioșii împart pachete cu alimente de post în memoria celor trecuți la cele veșnice.
Gestul este un act de milostenie și de comuniune spirituală cu cei adormiți. În anumite regiuni, la începutul Postului Mare, oamenii duc la biserică grâu, făină și ulei – ingrediente care vor fi folosite pentru a pregăti colivă și plăcinte, oferite astăzi la parastas.
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este pregătirea plăcintelor lui Lazăr, o tradiție păstrată mai ales în zonele rurale. Femeile fac aceste plăcinte special pentru a le împărți în pachete de pomană, în amintirea celor dragi care nu mai sunt printre noi.
O superstiție pe care femeile de la sat o respectă este aceea de a nu toarce în această zi, pentru ca morții să nu revină pe pământ. Un alt obicei strămoșesc care încă se mai respectă este și datina Lăzărelului, ce amintește de un străvechi zeu al vegetaţiei ce murea şi renăştea la începutul fiecărei primăveri”, scrie etnologul argeșean Sorin Mazilescu, pe pagina sa de Facebook.
De altfel, în multe localităţi, în ajunul Floriilor, se respectă tradiţia „Cântecelor de Paşti”. În fiecare comunitate, în faţa lăcaşurilor de cult ortodoxe, se intonează cântece religioase care amintesc despre moartea şi învierea lui Lazăr, prietenul lui Iisus. Învierea lui Lazăr anticipează Învierea Mântuitorului Hristos.
În sâmbăta Floriilor, la casele gospodarilor colindă fetele din localitatea respectivă, purtând pe cap cunune cu flori de câmp. În colindele lor se povesteşte despre moartea nefericită şi despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr. Una dintre ele poartă numele de Lăzăriţa, se îmbracă în mireasă. În cântec, Lăzăriţa deplânge drama lui Lazăr şi spune că acesta i-a cerut mamei să-i facă azima şi aceasta nu i-a îndeplinit dorinţa; atunci tânărul s-a dus cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă să scuture frunze pentru oi, dar a început să bată vântul. Atunci creanga s-a rupt, iar el a căzut şi a murit. L-au găsit cele trei surori ale lui, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce şi l-au înmormântat”, precizează acesta.
Există și o tradiție pentru noroc și spor.
Fetele tinere trebuie să planteze flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbracate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare”, mai menționează etnologul.
În Sâmbăta lui Lazăr, copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului.
Apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi de sănătate, iar ca de fiecare dată, când vin colindătorii, gazdele primesc copiii cu drag. Îi ascultă şi îşi împodobesc împreună casa cu salcie sfinţită, se bucură şi speră”, potrivit lui Sorin Mazilescu.
Sâmbăta lui Lazăr, urmată imediat de Duminica Floriilor, face trecerea de la Postul Mare la Săptămâna Patimilor, marcând începutul celei mai intense perioade spirituale din anul bisericesc. Este un moment de reculegere, de pregătire sufletească și de apropiere de taina Învierii.
