În urma publicării editorialului de ieri, intitulat „Când prostia votează niște idioți”, am observat că o parte dintre cititori s-au simțit jigniți. Nu aceasta a fost intenția noastră. Poate că unii, limitându-se doar la titlu fără a parcurge întregul text, au reacționat în necunoștință de cauză. Totuși, nu putem să nu remarcăm că, dincolo de interpretările eronate, reacțiile stârnite de acest text sunt o dovadă a unei conștiințe colective care, în fața realităților incomode, se simte vulnerabilă. Așa cum s-a întâmplat adesea, adevărul are darul de a tulbura, chiar și atunci când nu ne dorim altceva decât să scoatem la lumină o realitate mult prea evidentă pentru a fi ignorată.
Democrația ar trebui să fie cel mai bun sistem dintre cele proaste, iar votul universal – piatra sa de temelie. Dar, la Constanța, acest ideal s-a transformat într-o garnizoană sinistră, unde tablagiii sinecuriști, impostorii și incompetenții cu stele pe umăr se înghesuie la butoane, iar alegătorul, cu o indiferență demnă de o cauză mai bună, le-a întins covorul roșu printr-un vot iresponsabil. În timp ce orașul se află în derivă sub comanda unui viceamiral trecut în rezervă înainte de vreme, care a lăsat la voia întâmplării proiectele europene și nu numai, Constanța este acum în pericol iminent de scufundare.
Incoerenții mentali sunt bâlbâiții gândirii, cei care vorbesc fără să spună absolut nimic. Sunt politrucii care își ascund golul din cap sub un discurs prefabricat, înșirat în fraze sterile, lipsite de orice esență. Constanța a ajuns un fel de sat cu un singur semafor cu buton și ieșire la marea cea mare, unde acești năuci au fost împinși în fruntea primăriei de o masă de votanți cu amnezie cronică, incapabili să înțeleagă că aceleași fețe reciclate nu vor aduce decât aceeași decădere.
Pe de altă parte, există acei intelectuali care ar putea salva orașul, dar care nu vor avea niciodată loc în primărie. De ce? Pentru că prostia organizată se dovedește mult mai eficientă decât orice om sau echipă care a demonstrat că se poate și altfel, lăsând ceva în urmă. Însă Constanța, într-un paradox sinistru, este prizoniera unei găști de incompetenți, condamnată să rămână o ruină sufocată de indiferență, noroaie, gropi și excavatoare abandonate în dezastru la fiecare colț de uliță.
Prostia, după cum bine știm, înseamnă să te lovești cu capul de pragul de sus, dar să continui să mergi înainte, fără nicio urmă de remușcare. Constănțeanul a făcut din acest comportament un sport. De 29 de ani, votează aceleași figuri sinistre, aceleași găști de îmbuibați înrolați sub steag politic, care își hrănesc poftele pe spinarea contribuabilului. A votat primari care au sfâșiat orașul, au desfigurat cartierele și au distrus spațiile verzi, transformând Constanța, dintr-o perlă a Mării Negre, într-un oraș murdar, invadat de kitsch-uri, înecat în șandramale hidoase și zgomot de balamuc.
Și după ce a fost umilit și a suferit ani întregi, ce face alegătorul nostru? Își mai dă o palmă peste frunte și merge iar la vot, alegând aceiași ticăloși. De ce? „Ei, ce să faci, asta e, n-avem pe cine!” Prostie pură, fără urmă de logică.
Cât despre netrebnicul ales, el este un îndestulat al sistemului special de pensii, cocoțat în biroul de primar. Se înconjoară de aplaudaci, este arogant în emisiuni și devine ostil față de cei ce îl critică. Crede că administrarea unui oraș se face online, prin poze cu asfalt turnat în bălți. Nu-i pasă că bulevardele prost reabilitate și nerecepționate au început să se rupă, că trotuarele sunt pline de capcane, că orașul e un haos de claxoane și nervi. Nu-l interesează bătrânii umiliți pe la cozile SPIT-ului, nici confortul constănțenilor. Pentru că alesul Švejk nu administrează un oraș, ci îl „spoiește”, ca pe o cocină de porci dintr-o cazarmă comunistă.
Dacă există un oraș care ar putea defini expresia „încremenire în proiect”, acela este Constanța. Încremenirea în haos, în mocirlă, în dezastru urbanistic. Avem un primar care sărbătorește cu mici și bere demolarea unui stadion, consilieri care votează fără să știe ce votează și directori de servicii care nu pot citi un raport până la capăt. Fiecare proiect major al orașului a fost mutilat de incompetență și nepăsare. Iar constănțeanul? Dă din umeri și se resemnează. Ce-ar mai fi de făcut?
O întrebare simplă: este oare posibil să ieșim din această spirală a autodistrugerii? Teoretic, da. Practic, nu, atâta vreme cât prostia merge la vot cu entuziasm, iar inteligența rămâne acasă, scârbită și cu capul în palme. Poate că un test minimal înainte de a intra în secția de votare ar fi o idee. Dacă nu știi cine a fost Ovidius, dacă nu înțelegi diferența dintre buget și cheltuială, dacă nu poți explica de ce orașul tău se degradează, atunci n-ai ce căuta în cabina de vot.
