8 Martie. Ziua Femeii. Flori, bomboane, urări siropoase. Dar haideţi să vorbim despre o femeie care a intrat în istorie nu prin rochii somptuoase, ci prin decizii grele, sânge rece și un patriotism mai real decât multe declarații sforăitoare de azi. Regina Maria.
Englezoaică prin naștere, dar mai româncă decât mulți dintre politicienii care i-au stat alături. A aterizat într-o țară pe care n-o înțelegea pe deplin, dar pe care a ajuns s-o apere ca pe propria casă. Nu a fost doar soția lui Ferdinand I, ci un lider de facto, o regină care nu a stat la căldurică în palat, ci s-a aruncat direct în tranșeele istoriei.
În Primul Război Mondial, în timp ce unii strategi se încurcau în hărți și decizii proaste, ea era acolo unde conta. Spitale improvizate, răniți în agonie, noroi, tifos, gloanțe. Nu a bătut în retragere, nu s-a ascuns în spatele perdelelor groase de la Cotroceni. A devenit un simbol, un reper moral pentru soldați și civili deopotrivă.
Dar poate cea mai tare lovitură a dat-o după război. La Conferința de Pace de la Paris din 1919, Regina Maria nu a fost doar o figură decorativă. A fost vocea care a răsunat în saloanele puterii, farmecul care a făcut politicienii să asculte și inteligența care a făcut România Mare o realitate, nu un vis spulberat de interesele marilor puteri. Transilvania, Basarabia, Bucovina – nu ar fi fost în aceeași Românie de azi fără curajul ei diplomatic.
Regina Maria nu a fost doar o regină, ci un om care a ars pentru țara asta. Și-a pus sufletul pe masă, a riscat, a câștigat. Nu vorbe goale, nu politică ieftină, ci fapte. A murit cu România în inimă, lăsând în urmă o lecție pe care mulți ar trebui să și-o repete zilnic: iubirea de țară nu se proclamă, se demonstrează.
Azi, când spunem „La mulți ani” femeilor, să ne amintim și de Regina Maria. Nu ca pe un portret înrămat, ci ca pe o forță vie, un model, un reminder că România nu a fost niciodată un cadou, ci o luptă câștigată de oameni ca ea.
„Mama răniţilor” sau „Regina-soldat”
Acum haideţi să aflăm de ce este aşa de extraordinară şi de ce a rămas în sufletul românilor pentru totdeauna. De la tinerețea sa marcată de tradițiile nobilimii europene până la sacrificiile făcute pentru România în timpul Primului Război Mondial, viața sa a fost un adevărat roman. Să aflăm povestea unei tinere care şi.a început sacrificiul la doar 17 ani când a fost cerută în căsătorie de Principele Ferdinand al României.
Maria Alexandra Victoria s-a născut pe 29 octombrie 1875 în Anglia, la Eastwell Park, fiind fiica lui Alfred, Duce de Edinburgh (al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii) și a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei (fiica Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei).
Crescută într-un mediu regal, Maria a fost educată în spiritul datoriei, dar și al independenței de gândire. Încă de mică, a arătat o personalitate puternică, o fire artistică și o sensibilitate aparte. Iubea natura, pictura și literatura, dar era și o excelentă călăreață.
În 1892, la doar 17 ani, a fost cerută în căsătorie de Principele Ferdinand al României, moștenitorul tronului. Deși inima ei aparținea vărului său, Marele Duce Kirill al Rusiei, căsătoria cu Ferdinand a fost aranjată din motive politice. Acceptarea acestui mariaj a fost primul sacrificiu pe care l-a făcut din datorie față de noul său destin.
O regină devotată României
La venirea sa în România, Maria a fost primită cu căldură, dar și cu anumite rețineri. Regina Elisabeta (soția lui Carol I) nu a privit-o cu ochi buni, considerând-o prea modernă și independentă. Cu toate acestea, Maria și-a câștigat rapid simpatia poporului datorită frumuseții, farmecului și dorinței de a se implica activ în viața țării.
În 1914, odată cu moartea regelui Carol I, Ferdinand și Maria au devenit suverani. În timp ce Ferdinand era o fire timidă și nesigură, Maria a devenit adevărata forță din spatele tronului. A înțeles rapid importanța momentului și s-a dedicat total țării sale adoptive.
Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei (1916), Maria s-a transformat în sprijinul moral și fizic al soldaților și civililor. A înființat spitale, a organizat campanii de ajutorare, a îngrijit personal răniții și a oferit sprijin familiilor afectate.
Deseori, era văzută vizitând spitalele de campanie îmbrăcată în uniformă albă de soră medicală, încercând să aline suferințele celor răniți pe front. Pentru acest devotament, a fost numită „Mama răniților” și „Regina-soldat”.
După ocuparea Bucureștiului de către trupele germane, familia regală s-a refugiat la Iași, unde Maria a continuat să lupte pentru moralul armatei și al populației.
Cel mai mare ambasador al României
Unul dintre cele mai mari merite ale Reginei Maria a fost implicarea sa activă în înfăptuirea Marii Uniri. După terminarea războiului, România se afla într-o poziție delicată în negocierile internaționale.
În 1919, Maria a plecat la Conferința de Pace de la Paris, unde a impresionat liderii occidentali cu farmecul și inteligența sa. Ajunsă la Paris, regina își va folosi toate relațiile, tot farmecul și inteligența pentru a câștiga influență în negocierile pentru România. Totul pentru a obține recunoașterea României Mari. În trei zile, Regina Maria a avut peste 20 de întâlniri cu şefi de state şi de guvern. A mai folosit un as: era verișoara primară a Regelui George al Marii Britanii și îi ceruse în prealabil ajutorul. Decisivă a fost însă întrevederea cu premierul francez Georges Clemenceau, supranumit „Le Tigre” (Tigrul). Întâlnirea Reginei Maria cu George Clemenceau a avut loc la ora 11.30, la Quai d’Orsay. A fost primită cu onoruri militare, intonarea imnului naţional al României. A fost întâmpinată personal de Clemenceau, care a condus-o în biroul său, pentru o discuţie tête-à-tête. Întâlnirea fusese negociată pentru 30 de minute. A durat însă aproape două ore.
În același turneu în Paris, Regina Maria s-a întâlnit și cu președintele francez Raymond Poincaré. Acesta i-a conferit Legiunea de Onoare. Primită cu aplauze și entuziasm de francezi, în acele zile, Regina Maria a României a devenit și prima femeia din lume căreia i s-a acordat titlul de membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Franța.
Tot la Paris, Regina Maria s-a întâlnit și președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson. În discuția cu Wilson, regina a fost directă și curajoasă. I-a vorbit președintelui SUA și despre populația de culoare, dar mai ales despre pericolul bolșevismului rusesc. Și a reușit astfel, să stabilească o întâlnire a liderului american cu premierul Ionel Brătianu, pentru a-i expune situația României. După această misiune reușită, însuși prim-ministrul Ionel Brătianu admitea că „Maria a reușit în câteva zile ceea ce politicienii n-ar fi reușit într-o lună întreagă”.
Datorită influenței sale, România a reușit să-și consolideze poziția pe harta Europei, iar visul Marii Uniri a devenit realitate.
Succesul de la Paris avea să fie dublat, pe linie diplomatică, de turneul din 1926, în SUA şi Canada. Atunci, România a devenit o țară cunoscută și iubită și peste Ocean. Datorită Reginei ei.
„Mama tuturor“ i-a lăsat oraşului Balcic inima ei
După moartea Regelui Ferdinand în 1927, Maria a fost treptat îndepărtată de la viața politică de către fiul său, Regele Carol al II-lea. Deși nu mai avea aceeași influență, dragostea poporului român pentru ea a rămas neclintită.
S-a retras la Balcic, unde și-a petrecut ultimii ani înconjurată de grădinile pe care le iubea atât de mult. În 1938, grav bolnavă, a fost adusă la Sinaia, unde și-a petrecut ultimele clipe.
Balcicul, vechi pământ românesc adorat de Regina Maria, s-a îmbrăcat în haine de doliu în vara anului 1938. Regina Maria s-a stins din viață pe 18 iulie 1938. Regina fusese îngropată în cavoul familiei de la Curtea de Argeş, dar ceruse ca inima să-i odihnească în mica biserică Stella Maris. Inima fusese aşezată într-o casetă de argint, de 561 de grame, încrustată cu 307 de pietre preţioase.
Doi ani mai târziu însă, după ce România a pierdut Cadrilaterul, caseta cu inima reginei a fost mutată la castelul Bran, într-o capelă construită special, ca replică a Stellei Maris. În anul 1974, caseta și alte bunuri ale familiei regale au intrat în administrarea Muzeului Național de Istorie a României.
Abia în 2015, printr-o decizie a Guvernului României, caseta cu inima reginei Maria a devenit parte a colecției Muzeului Național Peleș, iar 5 ani mai târziu, mai exact pe 3 noiembrie 2020, prețioasă casetă a fost așezată, în urma unei ceremonii impresionante, în Camera de Aur de la Pelișor, acolo unde bătuse pentru ultima dată.
Regina Maria rămâne o inspirație, o figură regală cu un destin extraordinar, o femeie care a demonstrat că puterea adevărată vine din suflet și din iubirea pentru poporul său.
