În România, o mare parte din fondurile publice se scurg prin structuri administrative a căror utilitate este cel puțin discutabilă. Un exemplu relevant este Autoritatea Teritorială de Ordine Publică (ATOP), un organism consultativ existent în fiecare județ, finanțat din bani publici. Rolul său ar trebui să fie asigurarea unui cadru de dialog între autorități și cetățeni în domeniul siguranței publice. În realitate, eficiența acestui for este dificil de demonstrat, în timp ce costurile sale sunt considerabile.
În fiecare județ, membrii ATOP primesc indemnizații semnificative pentru fiecare ședință, iar aceste sume sunt plătite direct din bugetele consiliilor județene. De exemplu, în ATOP Constanța, fiecare dintre cei 16 membri încasează 4.347 de lei net pentru fiecare ședință, scrie Cătălin Gavrilaș în Dobrogea Live. Dacă luăm în calcul că astfel de organisme funcționează în toate cele 41 de județe, rezultă un efort bugetar de zeci de milioane de lei anual doar pentru aceste structuri.
O parte dintre membri sunt desemnați prin lege (reprezentanți ai Poliției, ISU, Jandarmeriei), însă majoritatea sunt numiți de consiliile județene. La Constanța, sase dintre consilierii județeni vor face parte din ATOP, desemnarea lor având loc în cadrul unei ședințe a CJ, iar alți membrii sunt selectați din cadrul comunității, pe baza reputației și a activității lor în domeniul ordinii publice sau al implicării civice. Propunerile pot veni din partea consilierilor județeni sau a altor membri ai comunității, iar validarea acestora se face printr-o hotărâre a CJ. Acest lucru ridică întrebări despre criteriile reale de selecție și despre eficiența acestor structuri. În multe cazuri, astfel de organisme par mai degrabă mecanisme de recompensare politică decât entități cu un rol clar în îmbunătățirea siguranței publice.
ATOP este doar un exemplu dintr-un fenomen mai larg. România are un aparat administrativ fragmentat și ineficient, care generează costuri uriașe, fără beneficii vizibile pentru cetățeni. Structurile suprapuse, administrațiile județene și locale excesiv de birocratizate și instituțiile cu rol vag definit contribuie la un fenomen de risipă sistemică a resurselor publice.
Pentru ca România să poată face față provocărilor economice și sociale ale viitorului, este necesară o reformă administrativă profundă.
Acest proces ar trebui să includă:
Reorganizarea teritorială – reducerea numărului de județe și a birocrației excesive.
Eliminarea sinecurilor – desființarea structurilor administrative inutile.
Redirecționarea fondurilor către domenii esențiale, precum infrastructura, educația și sănătatea.
Într-o perioadă în care statul aruncă povara fiscală în spatele privatului, administrațiile locale și județene sfidează logica, întreținând structuri cu eficiență îndoielnică.
