Într-un raport publicat luni, Comisia de la Veneția și-a declinat competența de a se pronunța asupra deciziei Curții Constituționale a României de a anula primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024. Totuși, raportul oferă o analiză generală asupra standardelor internaționale aplicabile în astfel de situații.
Comisia a fost sesizată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei pentru a răspunde la o întrebare specifică: „În ce condiții și în temeiul căror standarde juridice poate o curte constituțională să invalideze alegerile?” Această cerere a fost formulată în contextul deciziei nr. 32 din 6 decembrie 2024 a Curții Constituționale a României, care a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale.
Comisia de la Veneția a subliniat că analiza sa nu vizează cazul concret din România, ci oferă o perspectivă generală bazată pe dreptul constituțional comparat și standardele internaționale. Potrivit raportului, anularea alegerilor este o măsură de ultim resort („ultima ratio”), care trebuie aplicată doar în circumstanțe excepționale, clar reglementate, pentru a proteja încrederea alegătorilor în procesul electoral.
Comisia de la Veneţia subliniază că alegerile sunt menite să producă un rezultat electoral care să „asigure libera exprimare a opiniei poporului”, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului.
Având în vedere consecinţele grave ale anulării unui scrutin, libertatea de apreciere a judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidată şi limitată de condiţiile prevăzute de lege. În această privinţă, se atrage atenţia asupra unei recomandări generale anterioare a Comisiei de la Veneţia – care rămâne valabilă – de îmbunătăţire a legislaţiei privind anularea rezultatelor alegerilor”, menţionează Comisia.
De regulă, alegătorii trebuie să aibă încredere că votul lor este decisiv. Anularea unei părţi a alegerilor sau a alegerilor în ansamblu poate fi permisă numai în circumstanţe excepţionale (principiul ultima ratio) Pe de altă parte, Codul de bune practici în materie electorală impune un sistem eficient şi prevede, în special, că „organismul de recurs trebuie să aibă autoritatea de a anula alegerile în cazul în care neregularităţile ar fi putut afecta rezultatul” – precizează Comisia de la Veneţia, care adaugă: „Standardele internaţionale nu impun şi nici nu interzic în principiu deciziile ex officio ale curţilor constituţionale. Ţinând cont de faptul că instanţele, inclusiv instanţele constituţionale, sunt caracterizate de a fi reactive, nu de a stabili agenda, Comisia de la Veneţia este de părere că puterea instanţelor constituţionale de a invalida alegerile ex officio – dacă există – ar trebui să fie limitată la circumstanţe excepţionale şi clar reglementate, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor”, punctează raportul.
În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), procesul decizional privind contestarea rezultatelor alegerilor trebuie să fie însoţit de măsuri adecvate şi garanţii adecvate şi suficiente care să asigure, în special, că orice arbitrariu poate fi evitat. Procedura trebuie să fie echitabilă şi obiectivă şi să garanteze o decizie suficient de motivată; reclamanţii trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere şi de a prezenta orice argumente pe care le consideră relevante pentru apărarea intereselor lor; deciziile trebuie luate în termene rezonabile”, adaugă Comisia de la Veneţia.
