Ordonanţa ”trenuleţ” a mai circulat şi în anii trecuţi şi a avut efecte doar pentru sectorul privat, pentru cei de la stat e eşuat încă din faza de ”drive-test”, întrucât nu s-a întâmplat mai nimic din ce era stipulat în prevederile ei: nu s-au făcut reformele specificate, reduceri de personal nu s-au făcut, ba, mai mult, angajările au continuat pe bandă rulantă, organigramele au rămas intacte, sporurile au rămas intacte.
Ordonanţele” trenuleţ” din anii trecuţi, botezate în jargonul bugetar ”La loc Comanda!” sau ”Vrăjeală” au fost inaplicabile întrucât au picat la testul derogărilor şi al excepţiilor. Probabil şi actualul ”trenuleţ” va eşua la presiunile aparatcicilor din administraţie, şi vor rămâne în vigoare doar măsurile fiscale dedicate mediului privat şi pentru pensionari.
”Nu vom mări taxele şi nu vom sacrifica salariile şi pensiile” ne spunea premierul, printr-un discurs peltos, în timpul campaniei electorale, dar la ceva mai mult de o lună, guvernul a intrat cu bocancii şi peste salarii, şi peste pensii. Printr-o Ordonanţa de Urgenţă (OUG 156/2024) a îngheţat indexarea cu rata inflaţiei a salariilor bugetarilor şi a pensiilor, prevăzută într-o lege organică (Legea 360/2023), argumentul constând în faptul că trebuie redus deficitul bugetar.
Argumentul guvernanţilor a constat în faptul că România ar fi intrat în încetare de plăţi dacă se punea în aplicare această indexare, deci pensionarul poate fi mândru, căci şi prin contribuţia sa, de circa 153-660 lei, preţul indexării, şi-a salvat ţara. Nu se scoate o vorbă despre cauzele care au generat această stare, despre execuţiile bugetare cosmetizate ani la rând, despre felul în care s-a blufat cu sinecuri plătite cu bani mulţi.
Dar dezmăţul în companiile de stat (deci tot bani publici) unele devenite ”Unicornuri” (ghilimele obligatorii!) a continuat, întrucât şefii acestora nu intră, din punct de vedere al retribuţiei, sub incidenţa ”trenuleţului”, aceasta nu plafonează şi indemnizaţiile membrilor consiliilor de administraţie. Aici dezmăţul pe bani publici continuă. Astfel şefii de la CFR SA primesc 24.393 lei (dublu faţă de anul 2023), Compania Naţională de Drumuri 27.000 lei, iar cei de la Hidroelectrica 13.350 lei. Un caz aparte este la Transelectrica unde acţionarii (statul român are 58.68% acţiuni prin Secretariatul General al Guvernului) n-au fost de acord ca membrii Consiliului de Supraveghere să primească o indemnizaţia lunară de 42.350 lei. Păi este austeritate, dar nu şi pentru ai noştri, pe care au continuat să-i îmboldească cu bani publici. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!
După ce au petrecut şi au chefuit ani de zile pe bani publici, aducând finanţele ţării în black-out, cu execuţii bugetare cosmetizate, versaţii politicieni aruncă nota de plată şi pe spinarea pensionarilor, categoria cea mai defavorizată. Cu ceva timp în urmă era o întrecere între politicieni pentru efectuarea de majorări salariale în administraţia publică. Pentru repararea finanţelor ţării politicienii s-au gândit să aplice ”curbe de sacrificiu” pensionarilor, deşi ştiu că banii lipsă de la buget se află în sinecurile plătite celor plantaţi de partide în administraţie. S-au lăfăit, fără limită, pe principiul ”are balta peşte”, dar, iată, că a sosit decontul.
Analistul Adrian Negrescu afirmă că pensionarii au fost victimele unei ”maradone financiare”, întrucât în campania electorală li s-au prezentat teancuri de bani care aveau în componenţă bancnote reale, doar prima şi ultima, restul erau foi de ziar.
Este adevărat că în campaniile electorale logica economică este batjocorită, dar de data acesta umilirea pensionarilor a fost prea mare, mai ales că legea care le majora veniturile intrase în vigoare doar cu 4 luni în urmă.
Estimez că în sectorul bugetar se va dilua această ordonanţă până va ajunge apă de ploaie. Probabil nu va mai rămâne nimic din ea. Din tot ”trenuleţul” vor mai rămâne doar vagoanele care vizează mediul privat şi pensiile. Vagoanele care trebuiau să aducă valul reformist în administraţia publică vor fi băgate în Depou sau vor fi trecute pe linie moartă. Va continua să se acorde favoruri fără limite loialilor din fiefuri şi baronate pe principiul ”Cât mai ţine, ţine!”.
Un fapt este cert, guvernanţii au pus mâna pe cârma vaporului suprapopulat cu echipaj inutil, o ţin strâns, şi-l îndreaptă cu viteză maximă în stâncile ”junk”, de unde, doar, FMI-ul ne mai poate extrage.
Articol publicat iniţial pe Ziarul Financiar.ro
