Statul român cheltuiește anual peste o sută de milioane de euro pentru chirii destinate sediilor instituțiilor publice, o sumă impresionantă care scoate în evidență provocările gestionării patrimoniului public. Adrian Câciu, fost ministru al Finanțelor și al Investițiilor și Proiectelor Europene, a adus în discuție această problemă în cadrul unei emisiuni, dezvăluind detalii alarmante despre modul în care aceste cheltuieli afectează bugetul public.
Un exemplu elocvent este Ministerul Fondurilor Europene, care plătește anual 2,4 milioane de euro pentru un sediu închiriat în zona de nord a Bucureștiului. Câciu a subliniat că deși aceste chirii sunt uneori decontate din fonduri europene, resursele ar putea fi mai bine folosite pentru alte proiecte de dezvoltare. „Acea chirie putea fi folosită în alt proiect”, a punctat fostul ministru.
Situația devine și mai complexă prin rezistența întâlnită în încercarea de a reforma acest sistem. Câciu a mărturisit că, în momentul în care a propus mutarea ministerului într-un imobil al statului, renovat sau achiziționat din fonduri europene, colegii săi din Guvern l-au avertizat că ar deveni o țintă. Cu toate acestea, în 2024, a inițiat procedurile pentru identificarea unui astfel de imobil, oferind un exemplu de responsabilitate fiscală și administrativă.
Această situație ridică întrebări despre utilizarea eficientă a patrimoniului imobiliar deținut de stat. Câciu a afirmat că există „cu siguranță” clădiri nefolosite care ar putea găzdui instituțiile publice, economisind astfel sume considerabile din buget. Ideea sa de a extinde acest model la nivel guvernamental și local ar putea reprezenta o soluție viabilă pentru reducerea cheltuielilor inutile.
Dezvăluirile sale pun în lumină nu doar o problemă financiară, ci și una sistemică. În contextul în care modernizarea și eficiența administrativă sunt priorități, astfel de inițiative ar putea contribui la reducerea presiunii asupra bugetului public și la optimizarea resurselor disponibile. Este nevoie, însă, de voință politică și de o strategie coerentă pentru a transforma această viziune într-o realitate care să aducă beneficii tangibile cetățenilor.
