După ce au aruncat țara în haos, PSD-iștii fug ca potârnichile. Anunțul lui Marcel Ciolacu, liderul PSD și premier în exercițiu, că partidul se retrage de la masa negocierilor pentru formarea unui nou guvern este echivalentul unei predări rușinoase în fața responsabilităților. Acest gest demonstrează, o dată în plus, că PSD este un partid care excelează la arta de a arăta cu degetul și a da vina pe alții, în timp ce refuză să-și asume propriile eșecuri.
Retorica victimizării și fuga de la masă
Discursul lui Ciolacu, presărat cu acuzații la adresa partenerilor de coaliție și aluzii la „orgolii” și „clișee ideologice”, este nimic altceva decât o mascaradă politică. Sub pretextul „demnității”, PSD se retrage strategic dintr-o situație pe care nu o mai poate controla.
Demisia lor mascată în „opoziție constructivă” este o stratagemă clasică: îți pierzi șansele la victorie, dar te asiguri că poți critica din tribune.
Dacă Marcel Ciolacu ar fi fost sincer preocupat de stabilitatea țării, ar fi continuat discuțiile cu partenerii pro-europeni. Dar nu, PSD preferă să joace rolul victimei inocente, atacată de aliați „insensibili” care, chipurile, au „silă” de a sta la aceeași masă. Să fim serioși! Singurul motiv real al retragerii PSD este calculul electoral rece: mai bine victime în opoziție decât falimentari la guvernare.
Un guvern minoritar? Rețeta haosului
Retragerea PSD lasă țara într-o situație explozivă. PNL, USR și UDMR nu pot forma o majoritate fără sprijinul PSD, iar o alianță cu partidele anti-europene (AUR, SOS, POT) este imposibilă. Practic, Ciolacu a aruncat țara într-un impas politic care poate duce direct la alegeri anticipate.
Ce trebuie să înțelegem de aici? Că PSD nu a vrut niciodată o soluție. Tot circul mediatic și discursurile populiste din ultimele săptămâni nu au fost decât preludiul unui plan bine calculat: să se retragă strategic pentru a da vina pe alții și a se pregăti pentru campania electorală viitoare.
Fuga de responsabilitate în stil PSD
Este o strategie pe care PSD a perfecționat-o de-a lungul anilor. Să nu uităm că același partid a fost la putere în cele mai grele momente ale țării – criza economică din 2008-2009, pandemia, inflația galopantă – dar a plecat întotdeauna exact în momentul când trebuia să dea socoteală. Astăzi, istoria se repetă: după ce au contribuit la prăbușirea economică și instituțională a României, Ciolacu și ai lui se retrag ca niște potârnichi speriate.
Concluzia? Alegeri anticipate
Este din ce în ce mai clar că într-un climat politic marcat de îndoială și oportunism, singura soluție rămâne revenirea la vot. PSD știe asta și pregătește terenul pentru o campanie de opoziție învăluită în retorica „interesului național”. Dar, de fapt, acest interes național a fost ignorat cu desăvârșire de un partid care, atunci când este nevoie de acțiune, preferă să lase totul baltă.
România merită mai mult decât un PSD care fuge de responsabilitate și o clasă politică mai preocupată de salvarea imaginii proprii decât de salvarea țării.
