Sâmbătă, credincioșii ortodocși din România îl cinstesc pe Sfântul Apostol Andrei, una dintre cele mai importante figuri religioase pentru creștinătatea românească. Supranumit „Cel dintâi chemat”, Sfântul Andrei a fost primul dintre Apostolii lui Iisus Hristos care a răspuns chemării divine, urmându-L pe Mântuitor și devenind un predicator neobosit al Evangheliei. Este recunoscut drept Ocrotitorul României și cel care a semănat primele semințe ale creștinismului pe teritoriul locuit astăzi de români.
Viața Sfântului Andrei
Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida Galileia, o localitate situată pe malul Lacului Ghenizaret, în nordul Israelului. Provenind dintr-o familie de pescari, el și fratele său, Simon Petru, au lucrat alături de tatăl lor în această meserie. Potrivit Evangheliei, Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. După ce Ioan L-a recunoscut pe Iisus ca fiind „Mielul lui Dumnezeu”, Andrei a decis să Îl urmeze pe Hristos, devenind primul apostol care s-a alăturat misiunii Sale.
De-a lungul vieții pământești a Mântuitorului, Sfântul Andrei a fost martor la minunile și învățăturile Lui, dar și la Patimile, Răstignirea și Învierea Domnului. După Pogorârea Sfântului Duh, când Apostolii au primit misiunea de a propovădui Evanghelia în întreaga lume, Andrei a fost desemnat prin tragere la sorți să ducă mesajul creștin în regiunile Scytiei și Asiei Mici.
Sfântul Andrei și România
Deși documentele istorice sunt limitate în privința trecerii Sfântului Andrei prin teritoriile dacice, tradiția creștină românească păstrează vie această amintire. Conform legendei, Sfântul Andrei a propovăduit Evanghelia geto-dacilor, cărora le-a vorbit despre Hristos. Simbolismul lupului, prezent atât în tradițiile dacice, cât și în cele legate de Sfântul Andrei, a dus la supranumele de „Apostolul Lupilor”. Se spune că Andrei a fost condus de un lup către o peșteră din Dobrogea, unde a găsit adăpost și unde ar fi săvârșit primele botezuri creștine. Această peșteră, aflată lângă localitatea Ion Corvin, județul Constanța, a devenit un loc de pelerinaj și a fost transformată în biserică în anul 1944.
Martiriul Sfântului Andrei
Sfântul Andrei a avut o viață plină de sacrificii, predicând Evanghelia în diverse teritorii păgâne, în ciuda persecuțiilor intense. El a fost martirizat la Patras, în Grecia, în timpul uneia dintre persecuțiile creștinilor, fie sub împăratul Nero, fie sub Dioclețian. A fost răstignit pe o cruce în formă de X, cunoscută astăzi drept „Crucea Sfântului Andrei”. Conform tradiției, apostolul a ales această formă de cruce considerându-se nevrednic să fie răstignit pe aceeași cruce ca Mântuitorul.
Moaștele Sfântului Andrei
De-a lungul timpului, moaștele Sfântului Andrei au fost păstrate cu mare cinste. În anul 357, ele au fost mutate de la Patras la Constantinopol, fiind așezate în Biserica Sfinților Apostoli, alături de moaștele Sfântului Luca Evanghelistul și ale Sfântului Timotei. În epoca modernă, capul Sfântului Andrei a fost adus în România în mai multe rânduri: la Iași, în 1996, cu prilejul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, și în 2011, la București, în timpul hramului Sfântului Dimitrie cel Nou.
Sfântul Andrei în Biserica Ortodoxă Română
În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca ziua de 30 noiembrie să fie înscrisă în calendarul bisericesc cu cruce roșie, iar în 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat oficial Ocrotitorul României. Ulterior, această zi a fost recunoscută ca sărbătoare națională bisericească, marcând rolul său special în creștinarea poporului român.
Sfântul Andrei este considerat părintele spiritual al românilor, fiind cel care a adus lumina credinței creștine pe pământurile noastre. Tradițiile legate de această sărbătoare sunt numeroase și adesea îmbinate cu elemente populare. Spre exemplu, noaptea de 29 spre 30 noiembrie este considerată o noapte magică, în care oamenii se roagă pentru sănătate, prosperitate și protecție. De asemenea, este un moment în care tinerii necăsătoriți își pun dorințe legate de găsirea unui partener de viață.
Astăzi, Sfântul Apostol Andrei este prăznuit cu evlavie în bisericile din întreaga țară, iar peștera sa din Dobrogea rămâne unul dintre cele mai vizitate locuri de pelerinaj din România, simbolizând legătura profundă dintre spiritualitatea ortodoxă și identitatea națională.
Tradiții, superstiții și obiceiuri de Sfântul Andrei
În noaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului. Noaptea dintre 29-30 noiembrie este considerată de mulți echivalentul Halloween-ului românesc, datorită mai multor tradiții și superstiții legate de sărbătoarea Sfântului Andrei. „Andrei cap de iarnă”(aşa cum i se spune în Bucovina) permite producerea unei îmbinări între lucrurile malefice şi cele benefice, dispărând hotarul dintre ele.
Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morţi, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo şi care, în această noapte, devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire.
Usturoiul oferă protecție față de strigoi
Iată de ce, în multe locuri, gospodinele atârnă cununi de usturoi ori ung porţile, uşile şi geamurile, dar şi coteţele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele. Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va veni ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice, precum şi ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă, a ursitului (după ce, în prealabil, usturoiul a fost sfinţit la biserică şi păstrat la icoană). Ca mijloace de protecţie faţă de strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăştiate în curte – pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare – şi candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pune în hrană busuioc sfinţit şi în apă agheasmă. De asemenea, se descântă droburi de sare, care se îngroapă sub grajd, pentru a fi scoase la suprafaţă de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.
De ce se pune busuioc sub pernă
În noaptea Sfântului Andrei, oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie.
În noaptea de Sf. Andrei, fetele își află ursitul Fetele care vor să-şi afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfinţit, astfel încât chipul bărbatului să le apară în vis, apelează la „făcutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut, cărbuni încinşi şi incantaţii magice, sau, la miezul nopţii, se uită într-un pahar cu apă „neîncepută”, aşezat pe cenuşă, în care lasă să cadă o verighetă sfinţită. În unele zone, se crede că ursitul se poate vedea dacă fata se aşază goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.
Un alt obicei legat de grâu spune că fetele care vor să afle cu cine se vor mărita trebuie să pună 41 de boabe de grâu sub pernă, iar acela care le va fura grâul le va fi soț.
Mitul lupului vârcolac
Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, titulatură izvorâtă din prezența apostolului pe teritoriul geto-dacilor, al căror simbol era lupul. De aceea, obiceiul spune că în noaptea de Sfântul Andrei, lupii încep să vorbească cu grai de om, iar bariera dintre viață și moarte slăbește, astfel că strigoii și moroii încep să umble pe pământ, în locurile pe care le vizitau când erau în viață. În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, îşi pot mişca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că aceşti oameni vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci.
Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate şi cu ajutorul unor cruci confecţionate din ceară de albine. Până la Crăciun, femeile nu mai ţes şi nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.
De ce se pune grâul la încolțit de Sfântul Andrei
Bunicii obișnuiau să pună de Sfântul Andrei grâu la încolțit într-un vas, cu puțină apă sau pământ. Superstiția spune că înălțimea și desimea grâului crescut până la Anul Nou arată cum va fi anul viitor pentru persoana respectivă. Un grâu sănătos și înalt semnifică un an prosper și un viitor îmbelșugat, dar și sănătate și succese. Grâul pus la încolțit poate prevesti și cât de bogată va fi recolta anului care urmează. Un grâu bogat anunță un pământ rodnic și o recoltă generoasă, însă un grâu scurt și uscat prevestește un an sărac în recolte. Potrivit tradiției, condiţiile meteorologice din noaptea Sfântului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, dacă afară este senin şi cald. În schimb, un cer întunecat, cu lună plină, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarnă cu troiene mari.
