Cuvântul „codoi” a fost folosit ca poreclă pentru Elena Ceaușescu, inspirată de pronunția literală a formulei chimice a bioxidului de carbon, CO₂.
Această poreclă a fost o sursă de umor pentru poporul român, atât în perioada ceaușistă, cât și după 1989. Codoi este expresia clară a analfabetismului în toate formele lui, îmbrăcat cu un morman de diplome obținute de la diverse chioșcuri universitare, fără niciun fundament în planul învățării. Elena Ceaușescu era ”academician doctor inginer” și chiar ”savant de renume mondial”, dar în realitate era o formă de impostură intelectuală cronică, fiind sursă de anecdote, bancuri și glume.
La 34 de ani de la vremurile reseriste, fenomenul (da, este un fenomen) codoi s-a permanentizat cu o și mai mare vehemență, cauza principală fiind prăbușirea învățământului superior. Și sistemul clientelar din administrația publică a contribuit din plin la promovarea codoilor. Și ficțiunea, aranjamentul, înscenarea concursurilor de la stat au accelerat ascensiunea codoilor. Învățămâtul superior particular, principala fabrică de codoi, nu s-a ridicat niciodată la niveluri academice cât de cât acceptabile, preferând să încaseze banul și să livreze diploma. Învățământul superior de stat, din dorința de a atrage cât mai mulți studenți, pentru a-și păstra catedrele intacte, a lăsat garda jos, atât de jos, încât a devenit și el, la rândul lui, o fabrică de codoi. Zicala ”ai carte, ai parte” a căpătat accente comice, fiind substituită cu ”ai diplomă (indiferent de unde), ai parte”.
Inspirația pentru acest articol mi-a fost dată de Raportul întocmit de echipa de voluntari ”Integritate pe Bune” care cuprinde analiza CV-urilor a 50 de politicieni și membri ai administrației publice aflați în vârful piramidei apărării, siguranței naționale și luptei împotriva corupției.
Cele 50 de persoane analizate au în total 56 de diplome de licență, 36 de master și ”doar” 16 de doctorat. Un fapt foarte interesant: 28 din aceste diplome sunt obținute la o ”fabrică” de diplome sau prezintă suspiciuni (cum ar fi potențiale plagiate). Foarte relevante sunt golurile din CV-uri: 24 de persoane au sincope de la 1 an, până la 18 ani. Conform aceluiași Raport, 24 de subiecți însumează 93 de diplome de securitate obținute la diverse instituții: Colegiul Național de Apărare/Securitate, Academia Națională de Informații (SRI), Universitatea Națională de Apărare, Colegiul Național de Afaceri Interne, Institutul Diplomatic Român, Studii în străinătate. Din eșantionul analizat, 15 subiecți au trecute în CV salturi profesionale greu de explicat, însumând 55 de promovări.
Electoratul poate sesiza foarte ușor dacă candidații fac parte din grupa codoilor, un simplu zoom asupra CV-urilor poate scoate la lumina ”isprăvile școlare” ale acestora. Vrem să ne trimitem copiii la școli bune, chiar afară, le plătim și meditații cu bani grei, dar când mergem la vot preferăm să votăm toți codoii. Ușurința cu care mare parte din electorat oferă ”laicuri” unor candidați cu trecut școlar dubios sau care au păcălit școala ne-a adus în această situație contradictorie. Ne place să avem copii știutori de carte, dar când mergem la vot, le dăm votul celor certați cu școala.
Chiar dacă nu ne convine, trebuie să recunoaștem că în prezent cheile țării au ajuns, din nou, pe mâna codoilor, propulsați ”rachetă” în funcții publice, ducând coeficientul de ridicol la cote nemaiîntâlnite și siluind grav meritocrația. Suntem o națiune rezilientă, dacă am acceptat ca acești codoi să ia decizii pentru noi, mulți dintre ei fiind, de fapt, la primul loc de muncă. Un lucru este clar, ei, codoii ajunși în funcții de conducere, trebuie să ne rezolve problemele cu care ne confruntăm.
Cred că este benefic să lămuresc faptul că aceste rânduri se adresează în exclusivitate imposturii din sistemul universitar, descurcăreților, codoilor, care si-au făcut rost de diplome, după ce au virat banul la secretariatul universității. Nu se referă la cei care s-au străduit, indiferent de vârstă, să învețe pe bune și să promoveze în carieră.
Din păcate, impostura academică generată de ascensiunea codoilor, acești comici vestiți ai deținătorilor de diplome universitare, a cuprins aproape toate structurile din administrația publică. Aici numirile politice au mărit gradul de iritare al celor care au învățat carte pe bune, fiind foarte deranjați când le-a venit un codoi șef, evident, numit politic. În aceste structuri putem întâlni persoane care au făcut rost de diplome (ar fi penibil să spun că au absolvit) la vârste trecute de prima tinerețe, doar pentru a ocupa diferite posturi cu dedicație, remunerate din plin cu câte o pavlovă salarială. Și astfel s-au trezit porecliți ”director financiar”, ”director economic”, ”director tehnic”, funcții la care nu ar fi aspirat vreodată într-o Românie normală. Aceste numiri au desfigurat orice noțiune de competență, iar cei unși în astfel de funcții au devenit o curiozitate a reușitei în viață. După fiecare diplomă primită, deținătorii, deși le e teamă de coala albă de hârtie dacă trebuie să scrie ceva pe ea, au pretins locuri mai în față, căci doar au studii (sic!). Grav este faptul că această practică nu este ceva izolat, ci este chiar endemică. Și toate acestea se întâmplă numai și numai sub oblăduirea politicienilor, care au îngropat orice formă de competiție bazată pe merit. Mare parte din instituțiile statului piratate de codoi au devenit ineficiente și foarte costisitoare.
Citeste si: Cei trei care au făcut armata. De râs
Astfel că cei care au intrat la o căzătură de facultate, pe bază de tabel nominal, și-au obținut diplomele mai ușor ca ridicarea unei adeverințe de la Asociația de Proprietari. Aceste facultăți au dat cu trafaletul peste tot ce mai însemna învățământ superior acceptabil. Diplomele eliberate în aceste condiții, ca de la un bufet suedez, nu sunt decât un machiaj, o pojghiță sub care nu se află mai nimic, totul fiind un ”bullshit” universitar. Diploma este elementul pirotehnic care lansează codoii pe orbita succesului, zappând printre posturile de la stat, evident cu propteaua politică corespunzătoare.
E greu de spus ce se poate face pentru atenuarea tendinței potrivnice științei de carte, în condițiile în care suntem pe ultimul loc în Europa la consumul de carte. Ascensiunea virală a codoilor, care sunt o consecință a deșcolarizării, pune în pericol mitul școlii ”pe bune” și taie și elanul celor care cred că ”ai carte (pe bune!), ai parte”. Sistemul instaurat de politicieni a devenit descurajant pentru tinerii care vor să trăiască într-o țară meritocratică. Poate un refresh al întregului sistem de învățământ va duce revalorizarea acestuia și urcarea lui pe podium, acolo unde-i este locul. Dar și abolirea nepotismului de la stat poate aduce meritocrația pe același podium cu știința de carte.
Articol publicat inițial pe Republica.ro
