Demiterea ministrului Apărării Yoav Gallant de către premierul israelian Benjamin Netanyahu a declanșat proteste masive în Israel. Decizia, explicată printr-o „criză de încredere”, a venit pe fondul dezacordurilor dintre cei doi, în special în privința strategiei de război și a negocierilor pentru eliberarea ostaticilor deținuți de Hamas.
Gallant, care susținea că Israelul ar trebui să facă „concesii dureroase” pentru recuperarea ostaticilor, s-a opus în mod repetat unor planuri interne, inclusiv propunerilor de scutire de serviciu militar pentru cetățenii ultraortodocși, o lege sprijinită de aliații lui Netanyahu din extrema dreaptă.
Gallant a fost o voce publică în solicitarea unui plan postbelic clar pentru Gaza și în evitarea asumării controlului militar și civil în teritoriu, exprimându-și în repetate rânduri dezacordul cu Netanyahu și frustrarea pentru lipsa unui răspuns clar din partea acestuia. Aceste divergențe au accentuat diviziunile din guvernul israelian, iar Gallant a devenit, astfel, o figură controversată și populară pentru cei care se opun unor măsuri interne și externe ale cabinetului.
Înlocuirea lui Gallant cu Israel Katz, văzut ca fiind mai puțin dispus la concesii în relația cu Hamas, subliniază o înăsprire a poziției guvernului israelian. Numirea lui Katz va trebui să fie aprobată de guvern și apoi de Knesset, conform procedurii oficiale, însă protestele intense din Israel și reacțiile internaționale ar putea influența acest proces.
Pe plan internațional, demiterea a fost remarcată ca o acțiune sensibilă, mai ales că Gallant menținea o relație pozitivă cu Casa Albă, spre deosebire de Netanyahu, care se confruntă cu presiuni politice și din partea aliaților din SUA. Reacțiile din partea opoziției israeliene au adus deja publicul în stradă, cu cerințe ferme ca Netanyahu să demisioneze.
