Într-un peisaj politic românesc ce pare să fi fost sculptat de o forță cosmică a ironiei, Nicolae Ciucă, candidatul la prezidențiale și autorul de „În slujba țării”, se pregătește să își dezvăluie opera literară într-un cadru demn de cele mai nobile tradiții ale nației noastre – într-o emisiune moderată de poetul Mircea Dinescu. Duminica aceasta, la ora 14:00, pe Prima TV, vom avea ocazia să asistăm la o „discuție caldă și deschisă” despre prima jumătate a cărții, care va explora cu emoție profundă și gravitate nemăsurată „experiența de viață” a lui Ciucă.
Într-un gest cu adânci rădăcini simbolice, Ciucă a ales Cetatea – locurile sale de copilărie – pentru a-și lansa cartea, o alegere care ne amintește de noblețea celor care se întorc mereu la originile lor, chiar și atunci când acestea sunt în mod evident scăldate în nostalgia unei vieți trăite sub stindardul politicului. Aici, printre ruinele fostului port agricol și amintirile copilăriei, Ciucă va dezvălui cu un patos de neegalat cum „momentele și trăirile” sale au contribuit la formarea caracterului său de președinte. O înfrumusețare a biografiei personale ce îmbină „onoarea și credința” cu „devotamentul” pentru țară.
Într-o notă oarecum ironică, această dezvăluire literară a lui Ciucă se intersectează cu anunțul colegului său de guvernare și contracandidat, Marcel Ciolacu, care a obținut cu mândrie nota 7,03 la examenul de bacalaureat. Dacă ar fi să luăm în considerare perspectiva ciclului lui Polibiu, ar fi potrivit să ne imaginăm un dialog între cele două figuri, un duel în care nota 7,03 se înfruntă cu „cartea vieții” lui Ciucă.
Este de la sine înțeles că această competiție electorală, în care ambii candidați sunt nu doar colegi de guvernare, dar și rivali acerbi, capătă nuanțe comice și dramatice într-un cadru unde nota de bacalaureat devine un simbol al mediocrității și cartea „În slujba țării” devine un monument al narațiunii eroice. Imaginea se conturează ca o scenă de teatru absurd, în care Ciucă, cu cartea sa și amintirile copilăriei, se află în fața unui public ce poate găsi o ironie subtilă în faptul că principala sa rivalitate este reprezentată de un președinte al cărui succes academic se apropie de marginea acceptabilității.
La prima vedere, Ciolacu, cu nota sa de 7,03, pare să fie doar o piesă de pe tabloul politic, un fel de figură comică ce marchează „perseverența mediocră”. În contrast, Ciucă ne propune un discurs erudit și profund, amintind de curajul și sacrificiul personal, dar cu o notă de pompozitate ce riscă să eclipseze esența sa reală.
Astfel, ambele evenimente – lansarea cărții lui Ciucă și „realizările academice” ale lui Ciolacu – se aliniază într-un dans al paradoxurilor politice. Într-un context în care fiecare detaliu devine simbolic, nota 7,03 devine emblematică pentru o politică unde mediocritatea este răsplătită cu cărți de glorie și ode eroice.
Pe fundalul acestor evoluții, România se vede prinsă între un președinte literar care se străduiește să își „servească țara” cu noblețe și un rival al cărui succes academic reflectă o realitate dureroasă, dar adesea ignorată. În această eră de satire politice și simboluri paradoxale, Ciucă și Ciolacu redefinesc scena politică într-un mod ce ar putea fi descris ca o capodoperă a absurdului contemporan, unde povestea de viață și nota de bacalaureat sunt ambele instrumente de măsurare a unei cariere politice care se scaldă în ironie și dramatism.
