Inspirația pentru aceste rânduri mi-a fost dată în urma vizitării site-ului https://monitorpnrr.eu/despre-monitor-pnrr/ care prezintă date, la zi, referitoare la stadiul implementării PNRR-ului.
Ce am aflat din acest site referitor la stadiul implementării PNRR? Cu 2 ani 4 luni 11 zile înainte de finalizarea Proiectului, din totalul sumei alocate în valoare de 29.181.860.000 Euro s-au încasat doar 9.110.354.405 Euro, ceea ce înseamnă 31,21%.
Problema (da, este o problemă, chiar mare) este că doar o mică parte din banii încasați au fost cheltuiți. Spre exemplu, la sfârșitul lunii martie 2024, fondurile cheltuite efectiv nu depășeau 1,9 miliarde Euro, ceea ce însemnă circa 20% din sumele atrase și 6,5% din totalul sumelor repartizate României de către Uniunea Europeană. Deci trebuie să facem distincție între sumele încasate și sumele cheltuite.
Mare parte din banii primiți, circa 8 miliarde, stau blocate la Banca Națională a României așteptând să fie folosiți. Se spune că acești bani ajută la menținerea echilibrului valutar, dar nu aceasta a fost destinația lor.
Inițial a fost văzut acest Program ca un ”Plan Marshall” însă, ulterior, când s-a realizat faptul că trebuie făcute reforme autentice, a cam fost trecut pe linie moartă. Nu ne mai permitem să mai ratăm încă un ”Plan Marshall”, după cel ratat în anii 50, obligați atunci de ”fratele” de la Răsărit. Atunci s-a înființat la Bruxelles Organizația Europeană de Cooperare Economică (OECE) cu scopul de repartiza ajutorul american, iar în 1960 s-a transformat în Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economica (OCDE), un fel de NATO economic la care sperăm să aderăm cât mai curând. PNRR trebuie privit ca încă o șansă pe care o avem pentru modernizarea României (în unele texte se scrie despre repararea României).
Cei mai ”harnici” în cheltuirea banilor din PNRR au fost Ministerul Transporturilor cu circa 800 de milioane de Euro (are în derulare mai multe segmente de autostradă), Ministerul de Finanțe cu aproximativ 350 de milioane de Euro și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene circa 300 milioane de Euro.
Pare amuzant faptul că în momentul alocării sumelor prin PNRR erau politicieni nemulțumiți de nivelul acestora, că suntem iar nedreptățiți, afirmând că Uniunea Europeană trebuia să ne acorde mai mulți bani, iar acum nu suntem în stare nici măcar pe aceștia să-i folosim.
Un lucru trebuie să fie clar: banii de la PNRR nu se dau pe ochi frumoși, ci se dau gradual pe baza de reforme și pentru îndeplinirea jaloanelor asumate la momentul aprobării de către Uniunea Europeană. Dacă nu vom face reformele conform parcursului asumat nu vom primi banii. Ministrul Fondurilor Europene a introdus un concept nou, ”ordonator de reforme” care trebuie să raporteze periodic ce se întâmplă cu reformele în aria sa de responsabilitate. Este nevoie de un efort energic și stăruitor pentru a pune în practică PNRR-ul.
Merită să amintesc o glumă care circulă printre cei care lucrează în managementul proiectelor: cică vine managerul de proiect, își adună echipa și spune acesteia că are două vești pentru ei, una bună și una proastă. La insistențele echipei spune vestea bună: proiectul a fost aprobat. Iar vestea proastă este că proiectul trebuie pus în practică. Exact în această situație suntem noi, avem proiectul (programul) aprobat, și trebuie să-l punem în practică.
Se încercă să se găsească tot felul de explicații pentru lentoarea instalată în punerea în practică a acestui Program: ba că a fost prost întocmit, fără să se țină cont de realitățile din țară, ba că jaloanele, ”must have-urile”, sunt aproape imposibil de îndeplinit. Da sunt greu de îndeplinit întrucât nu vrem să tulburăm apele și să deranjăm mușuroiul. Cerințele PNRR prevăd printre altele: reforma administrației publice, reforma sistemului medical, reforma companiilor de stat. Problema (insist iarăși, este o problemă gravă) este că nu suntem în stare să cheltuim nici banii pe care i-am atras.
De-a lungul timpului au apărut în presă diverse păreri care ironizau inerția manifestată de autorități în accesarea fondurilor Europene: ”Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă” (The Economist-2012), ”La noi dacă sosește o remorcă cu bani s-ar putea să nu aibă cine s-o descarce” (Mugur Isărescu-Guvernatorul BNR), ”PNRR… pentru România este ca și cum dintr-o dată materia de examen s-a dublat și perioada de sesiune s-ar înjumătăți” (Sorin Pâslaru-Redactor Șef-Ziarul Financiar, ZF 4 martie 2021).
Se poate pune întrebarea următoare: are România capacitatea administrativă să pună în practică acest PNRR? În repetate rânduri, acum ceva timp, în toată administrația publică se măreau salariile periodic, cu procente semnificative, chiar 50%, celor care lucrau pentru PNRR. Și care sunt rezultatele acum, după aproape trei ani de la demararea programului?
Închei aceste rânduri cu un mesaj optimist și încurajator al Comisiei Europene, finanțatorul acestui Program: ”În cazul României, un studiu realizat de către Comisia Europeană arată că implementarea investițiilor din PNRR poate aduce creștere economică de până la 3,7% până în 2026. În plus, conform estimărilor Comisiei Europene, politica de coeziune ar putea conduce, cumulat, la creșterea cu 3% a PIB-ului în România până în anul 2029”.
