Citesc ”în oglindă” două articole apărute în aceiași zi (15.07.2024) în presă: articolul apărut în G4Media.ro ”Trei șefi din CFR, Transgaz și ANSVSA și-au cumpărat case în Dubai. Lista bugetarilor cu imobile în Portugalia, Italia, Spania, Austria, Grecia și Germania” și articolul apărut în Ziarul Financiar ”Vă trec CUI-ul pe bon? Decontați? Cheltuielile personale ”pe firmă” sunt una din țintele digitalizării ANAF” și am impresia că trăim în două lumi paralele, în care dubla măsură este la ordinea zilei. Finanțatul o duce mai bine decât finanțatorul!
Câți din patronii români, nu mă refer la cei din top, au puterea financiară a celor care și-au cumpărat imobile afară. Sunt patroni care datorită problemelor din piață și fiscalității crescute abia merg de-a bușilea, și consideră o mare realizare dacă pe data de 25 ale lunii își achită taxele față de stat.
Evident nu toți lucrătorii în administrația publică huzuresc pe bani publici, la fel cum nu toți agenții economici sunt fraudatori.
Aceste rânduri sunt despre salariile din domeniul bugetar care ies din domeniul normalului, al mediocristan-ului (unde funcționează modelul gaussian de distribuție) și se îndreaptă spre extremistan (salarii de 15.000-30.000 de euro) unde unitatea de deviație este mare (aici avem o distribuție fractală). Termenii ”mediocristan” și ”extremistan” i-am preluat din cartea ”Lebăda Neagră” scrisă de Nassim Nicholas Taleb. El prezintă într-una din cărțile sale un scenariu de sondaj efectuat pe o populație statistică cu privire la nivelul veniturilor, pentru a face o medie. ”Lebăda Neagră” apare în momentul când cineva dobândește venituri cu mult peste medie, de domeniul ”extremistanului” ne spune Taleb.
Respectând proporțiile, în domeniul salarizării bugetare există și la noi ”Lebede Negre” cu venituri total disproporționate față de ce poate plăti economia românească, alimentând inechități flagrante chiar în interiorul sistemului. Mulți dintre cei care primesc venituri demne de manageri de mari companii multinaționale nu pot fi suspectați de inteligență managerială sau dibăcie profesională. Așa a apărut această castă salarială, cu un livrabil incert, dar remunerată cu o poală de bani. Singura explicație pentru care sunt „superstaruri salariale” este apartenența la partidul care deține puterea. Și din această cauză, probabil, râd după colț. Și au motive temeinice să râdă întrucât ”s-au descurcat”, din nou, fiind beneficiarii unui sistem de salarizare deviant, dar aflat în cel mai profund fault logic. Mai pot fi amintite aici și situațiile în care avem membrii în mai multe consilii de administrație de unde își extrag sume consistente. Caritatea guvernanților, de-a lungul anilor, a creat aceste anomalii salariale care greu mai pot fi ținute sub control. În spatele acestui mesh salarial se ascund toate metehnele sistemului clientelar.
Recentele măsuri la care lucrează guvernanții, camuflate sub pojghița neutralității între cele doua sectoare, de stat și privat, vizează să aducă mai mulți bani la buget, și nicidecum să tulbure huzureala ”Lebedei Negre”. Asistăm la o ofensivă a statului pentru a colecta mai mulți bani, iar firmele se află, ca întotdeauna, în cuiul cătării. Zvonurile referitoare la introducerea impozitării progresive fac parte din arsenalul de mijloace prin care se încearcă colectarea de sume suplimentare la buget. Agenții economici sunt supuși, din nou, unui bullying fiscal, unei noi exploatări fiscale. Sectorul privat este, din nou, înfrânt.
Toate acestea se petrec într-un context bugetar nefavorabil. Situația execuției bugetare pe primele cinci luni ale anului nu este strălucită, ci din contră, este îngrijorătoare: deficitul este de circa 60,10 miliarde lei, ceea ce însemnă 3,40% din PIB. În anul 2023 în aceiași perioadă exista un deficit de 36,91 miliarde lei, respectiv 2,30% din PIB.
Sunt unele păreri că anul acesta deficitul poate ajunge la 8%, cel mai mare din istorie (Ucraina are deficitul de 18%, dar e în război). Bugetul consolidat al statului trebuie privit ca un facilitator pentru dezvoltarea întregii țări, și nu o vacă de muls pentru câțiva privilegiați.
Bugetul de stat este un tablou cu două capitole: venituri și cheltuieli. Guvernanții vor să umble doar la capitolul venituri, capitolul cheltuieli este intangibil. Au jucat un fel de alba-neagra cu măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare, azi le-a dat, mâine le-a retras, s-a dat un fel de erată la erată. O precizare: de multe ori au mai făcut majorări salariale ”pe neve”, de teama opiniei publice, generând o perplexitate în toată societatea. Doza de sfidare administrată a fost maximă.
Închei aceste rânduri cu un mesaj pesimist: nu cred că se mai poate stopa ospățul din banii publici în anul foarte electoral, 2024. Este prea mare ospățul, iar, acum, pavlovianul ban public se consumă compulsiv. Pe imașul bugetului se zburdă mai mult ca oricând.
