La începutul lunii mai am călătorit, împreună cu câțiva prieteni, în Istanbul, unde am zăbovit câteva zile. Deși am mers până în Istanbul cu mașinile personale, acolo am optat pentru transportul în comun, foarte bine pus la punct, cu intervale de așteptare foarte mici. Plata se face cu un card „metropolitan”, valabil pentru toate formele de transport urban, ceea ce constituie un surplus de confort.
Într-una din zile am mers cu autobuzul pentru a vizita Muzeul Aeronauticii din Istanbul. La înapoiere autobuzul BN1, pe bulevardul Rauf Orbay din Yeșilkoy (Bakirkoy), a întârziat circa 30 de minute. La sosirea în stație autobuzul era plin. Cu mare greutate, beneficiind de experiența din anii de înainte de 1989, am reușit să ne urcăm prin ușa din spate. Urcarea și validarea cardurilor se făcea prin ușa din față.
Din primele momente, călătorii (da, călătorii!) din vecinătatea noastră ne-au solicitat imperativ cardurile, pentru a le trimite „din mână-în-mână” spre celălalt capăt al autobuzului, pentru a fi validate. Totul s-a petrecut foarte repede, imediat am intrat în posesia cardurilor, după validare. O precizare: nu intenționam să fim călători frauduloși!
De ce am scris aceste rânduri? Pentru a arăta forța civismului. De multe ori putem vedea în orașele noastre echipe complexe de control (controlori ai firmei de transport public, poliție locală, jandarmi) pentru transportul în comun.
Poate replicăm și noi, românii, modelul de civism din Istanbul!
