Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificație aparte. Miercurea Mare este foarte importantă, fiind o zi în care credincioșii rostesc rugăciuni și respectă cu sfințenie anumite obiceiuri.
În Miercurea Mare, se pomenește femeia păcătoasă, care a spălat cu lacrimi și a șters cu părul ei picioarele Mântuitorului. Tot în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor se amintește de momentul în care Iuda l-a vândut pe Mântuitor pentru 30 de arginți.
Ce s-a întâmplat în Miercurea Mare conform Bibliei
Miercurea Mare este ziua în care cărturarii şi fariseii au făcut sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulţimilor. „Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă” (Matei, 26.4). Şi tot în această zi, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiţi să îmi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei, 26, 15-16).
Când Iisus S-a suit în Ierusalim în casa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El. Și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț, în valoare cam de trei sute de dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos însă i-a luat apărarea ca să nu îndepărteze gândul ei cel bun. Pe urmă Hristos face pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare. Și a învrednici pe femeie de marea cinste de a se propovădui pretutindeni, în toată lumea, fapta ei bună.
Femeia aceasta nu este una și aceeași la toti Evangheliștii. După cum spune Sfântul Ioan Hrisostom, la cei dintâi trei Evangheliști este vorba de una și aceeași femeie, numită îndeosebi femeia cea păcătoasă. La Evanghelistul Ioan însă nu e vorba de această femeie, ci de altă femeie, care are o viață curată. Maria, sora lui Lazăr, care, cu șase zile înainte de Paști, pe când Domnul ședea la masă în casa ei din Betania, a întrebuințat mir. Și l-a turnat pe frumoasele Lui picioare și I le-a șters cu părul capului ei. Arătând față de Hristos un respect nespus de mare, oferindu-I mirul ca lui Dumnezeu. Ea stia bine că la jertfe se aducea untdelemn lui Dumnezeu, preoții se sfințeau cu mir. Iar Iacov altădată a uns cu untdelemn stâlpul înălțat lui Dumnezeu. I-a adus Lui acest mir și l-a dăruit Învățătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morți pe fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i făgăduiește vreo răsplată. Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, dupa cum au istorisit Sfinții Evangheliști Matei și Marcu, a turnat acel mir de preț pe capul lui Iisus cu două zile înainte de Paști. Pe când Iisus era tot în Ierusalim și tot pe când stătea la masă, dar în casa lui Simon leprosul. Pe această femeie păcătoasă și ucenicii s-au supărat, pentru că se gândeau bine la dorința lui Hristos de a face milostenie. Mai mult, acestei femei păcătoase i s-a dat și răsplata de a se duce vestea despre fapta ei bună în toată lumea”, potrivit crestinortodox.ro.
Tradiții și obiceiuri în Miercurea Mare
În toate zilele din Săptămâna Mare este interzis să se consume urzici sau mâncăruri gătite cu oţet, pentru că Mântuitorul a fost bătut cu urzici şi i s-au umezit buzele cu oţet, în loc de apă, se menționează în Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești, de Romulus Antonescu.
În unele zone ale țării, lunea, marțea și miercurea, credincioșii consumă numai mâncare uscată, fără mâncăruri preparate cu ulei. După apusul Soarelui, se poate mânca și mâncare gătită de post.
De asemenea, Miercurea Mare este ultima zi din Săptămâna Patimilor în care mai sunt permise treburile casnice și munca la câmp.
În anumite zone din țară, copiii merg să adune ouă de la oamenii din sat, apoi le aduc acasă, iar acestea vor fi vopsite în Joia Mare.
Se mai spune că nimeni nu trebuie să se așeze la masa de Paște fiind supărat pe cineva.
De aceea, Miercurea Mare este ziua în care trebuie să iertăm sau să cerem iertare, astfel încât să ne eliberăm sufletul de această povară.
