Constănțeni, este nevoie de noi. Magdalena s-a născut în Constanța în anul 2002, iar la vârsta de nouă luni a fost adoptată. Acum, își caută familia biologică prin intermediul paginii de Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, care a fost creată special pentru cei care îşi caută familiie biologice.
Sunt situații de viață greu de înțeles și imposibil de judecat și totusi mi-aș dori din tot adâncul sufletului meu să înțeleg povestea destinului meu.
Numele meu la naștere a fost STOICAN MAGDALENA și sunt născută la data de 9.02.2002 în CONSTANȚA.
Sunt aici în căutarea părinților mei, știu că se numeau atunci STOICAN VIOREL și STOICAN VIOLETA.
Am crescut în centru 9 luni până când o familie minunată m-a luat acasă în plasament.
Pe la vârsta de aproape 9 ani, atunci când ei și-au dat seama cât de mult mă iubeau, au decis să renunțe la rolul de părinți maternali și m-au adoptat, astfel au devenit părinții mei buni.
La adopția mea, părinții adoptivi au căutat părinții biologici pentru a semna adopția și au găsit-o pe mama biologică prin MARAMUREȘ.
Vă rog ajutați-mă să îmi cunosc părinții, să știu și eu totul despre mine, să știu de unde am plecat în viață.
Știu că forța internetului este uriașă și că prin această pagină există șanse mari, așa că vă rog DISTRIBUIȚI anunțul meu cât mai mult posibil, sperând că o să ajungă și la ei.
De asemenea, mi-aș dori să îmi cunosc și frații cu siguranță poate au aflat de existența mea pe această lume și poate chiar și ei se gândesc la mine.
Ar fi minunat, emoțiile chiar mă coplesesc și deja mă gândesc la acel moment când o să-i întâlnesc oare cum va fi.
Vă mulțumesc anticipat!”, este mesajul Magdalenei.
Pagina de Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitaţi ai României”, creată în ianuarie 2015 de Ileana Cunniffe Băiescu, are zilnic solicitări de la persoane adoptate şi este urmărită de peste 147.000 de oameni. Despre fenomenul adopţiilor de după Revoluţie, despre haosul creat s-a scris mult, mai ales în presa internaţională. S-a vorbit inclusiv despre copii adoptaţi pentru a li se preleva organe. Cei care şi-au găsit părinţii arată însă contrariul, că au familii bune, care i-au îngrijit. Dacă au avut toţi norocul acesta este greu de aflat în lipsa unor statistici clare oficiale. Cel mai probabil, adevărul despre ce s-a întâmplat cu toţi cei adoptaţi nu-l va şti nimeni, niciodată.
Ileana Cunniffe Băiescu a explicat, pentru AGERPRES, că ea nu şi-a imaginat vreodată că va ajuta atâtea sute de persoane şi nici nu doreşte faimă. Tot ce a vrut a fost să-şi găsească fratele, despre care avea foarte puţine informaţii şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă. A ajutat foarte mulţi oameni să îşi caute părinţii biologici, a cunoscut foarte mulţi copii adoptaţi iar într-un final l-a întâlnit pe fratele ei.
