Lucrarea tipărită la Editura Litera (București, 2017) prezintă evoluția progresului omenirii începând cu 250 de ani în urmă, punând în evidență faptul că unele părți ale lumii au avut parte de un progres remarcabil, care s-a accentuat de-a lungul timpului ceea ce a generat actuala lume disproporționat de inegală.
Titlul cărții este inspirat din filmul ”Marea Evadare” care tratează evadarea unui grup de prizonieri, dintr-un lagăr, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Autorul precizează: ”filmul nu pune accent pe succesul relativ al acestei evadări, ci pe dorința nestăvilită de libertate a omului, existentă chiar și în condiții inimaginabil de grele”. Subliniază faptul că nu este niciun film intitulat ”Marii rămași în urmă”. Metafora ”evadării” este folosită în această carte în sensul evadării din sărăcie.
Bill Gates afirma despre această carte: ”Dacă vreți să aflați cum a ajuns omenirea atât de prosperă de-a lungul timpului, ar trebui să citiți Marea Evadare”.
Autorul cărții, Angus Deaton, este profesor de economie și de afaceri internaționale la Woodrow Wilson School of Public and Internațional Affairs și la Departamentul de Economie al Universității Princeton.
”Această carte este despre valsul fără sfârșit al progresului și inegalității, despre cum progresul creează inegalitate și despre cum inegalitatea poate fi uneori de ajutor – arătându-le altora calea care trebuie urmată sau oferind stimulente pentru reducerea decalajelor- iar alteori dăunătoare- atunci când cei care au reușit să evadeze își protejează pozițiile prin distrugerea căilor de scăpare din urma lor” – ne atenționează autorul chiar din prefață.
Cartea pe care autorul ne-o propune reliefează faptul că Revoluția industrială a dat startul creșterii economice, scoțând din sărăcie milioane de oameni. Ca o consecință a creșterii economice a apărut ”marea divergență” adică separarea Marii Britanii, a Europei de Nord-Vest și a Americii de Nord de restul lumii. Această separare deși își are originea acum 250 de ani nu s-a atenuat, ba, mai mult, s-au mărit decalajele. ”Revoluția industrială și marea divergență se numără printre cele mai calme evadări din istorie” (p.21).
Autorul își îndreaptă atenția și către sănătate făcând precizarea că ”progresele din domeniul sănătății au fost la fel de impresionante precum cele în privința bogăției” iar ”inegalitățile în materie de sănătate sunt unele dintre cele mai mari nedreptăți ale lumii contemporane”. Prima parte a cărții ”Viață și moarte” conține trei capitole despre sănătate: Cap. 2 ”Din preistorie până în 1945”, Cap. 3 ”Evitând moartea la tropice”, Cap. 4 ”Sănătatea în lumea modernă”.
Răspândirea cititului este un factor important de progres în viziunea autorului. Cititul s-a răspândit atunci când protestanții au fost obligați să citească singuri Biblia.
Partea a doua a cărții intitulată ”Bani” tratează în cele două capitole standardele materiale de viață, insistând pe Statele Unite (Cap. 5 ”Bunăstarea materială în Statele Unite”) unde asistăm la un nivel înalt al inegalității veniturilor. Autorul face o radiografie a societății americane din punct de vedere al dezvoltării: ”Până la începutul anilor 1970, Statele Unite au fost principalul model de mare economie modernă. De atunci, povestea a fost marcată de creșterea mai redusă și de inegalități mai mari, cele din urmă fiind generate , în mod special, de creșterea galopantă a veniturilor la vârful distribuției”. Argumentează faptul că a ales Statele Unite ca temă centrală a acestei cărți întrucât povestea acestei țări este dramatică. În Cap. 6 ”Globalizarea și cea mai mare evadare” autorul își îndreaptă atenția către cea mai mare evadare din istorie: ”reducerea sărăciei la nivel global, începând cu anii 1980”.
Partea a treia a lucrării ”Asistență” încearcă să dea un răspuns la întrebarea ”Cum îi ajutăm pe cei rămași în urmă”. Fără a emite soluții miraculoase autorul este de părere că ”noi” – cei destul de norocoși să fim născuți în țările ”potrivite” – avem obligația morală de a ajuta la reducerea sărăciei și a stării precare a sănătății din lume”. Las cititorului plăcerea de a descifra subcapitolele cu titluri incitante: ”Ajutoare materiale și sărăcia globală”, ”Câteva date despre ajutoarele externe”, ”Cât de eficiente sunt ajutoarele?”, ”Eficiența proiectelor de dezvoltare”, ”Ajutoare și politică”.
În ”Post-scriptum”, Angus Deaton se întreabă ”Ce urmează?” și concluzionează ”Creșterea economică este motorul evadării din sărăcie și lipsuri materiale. Însă creșterea se clatină în lumea bogată”. Tot acesta afirmă ”Dorința de a evada este adânc înrădăcinată și nu va fi ușor de zădărnicit. Mijloacele de evadare sunt cumulate: viitorii evadați se pot așeza pe umerii uriașilor. Oamenii ar putea astupa tunelurile în urma lor, dar nu pot elimina cunoașterea despre modul cum se sapă un tunel”. Contestă rolul benefic al ajutoarelor în cazurile în care pentru nivelul sărăciei și al subdezvoltării sunt culpabile instituțiile slabe din țările respective, aceste ajutoare vor stopa dezvoltarea acelor instituții.
Cartea este utilă atât celor pasionați de evoluția dezvoltării societății omenești, cât și oamenilor politici care trebuie să ne arate ce tuneluri trebuie să săpăm pentru a ”evada” de pe penultimul loc din Europa.
Băcanu Gheorghe
P.S. În timp ce scriam aceste rânduri (8 aprilie 2024) a apărut în CursDeGuvernare.ro articolul cu titlul ”Angus Deaton-câștigătorul unui Nobel în Economie-își reevaluează teoriile: Realitatea m-a înșelat în privința globalizării (https://cursdeguvernare.ro/angus-deaton-castigatorul-unui-nobel-in-economie-isi-reevaluaza-teoriile-realitatea-m-a-inselat-in-privinta-globalizarii.html?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=nl1195296&nzm_re=524753052-6fa6a8a276d4a12920eb5a4328b57c43-1195296)
