Echinocțiul de primăvară reprezintă un fenomen astronomic care are loc de două ori pe an, în primăvară și toamnă. În aceste momente, ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ.
În acest an, trecem la ora de vară pe data de 31 martie 2024, când ceasurile sunt date înainte cu o oră. Ultima duminică din luna martie va fi astfel cea mai scurtă zi din an, cu doar 23 de ore.
După momentul echinocțiului de primăvară, zilele devin tot mai lungi, iar nopțile mai scurte. Acest moment marchează începutul primăverii astronomice în emisfera nordică și al toamnei astronomice în emisfera sudică. La Polul Nord, începe ziua polară de 6 luni odată cu răsăritul Soarelui, în timp ce la Polul Sud începe noaptea polară. La Ecuator, Soarele trece la amiază exact pe la Zenit, adică punctul cel mai înalt de pe bolta cerească.
În ziua echinocțiului de primăvară, tradițiile și superstițiile populare erau numeroase și se făceau diverse practici pentru a marca începutul noului an agrar și pentru a aduce spor și belșug în gospodării. Printre acestea se numără udarea boilor cu apă, hrănirea animalelor, afumarea cu tămâie și obiceiul de a arunca un ou înaintea plugului.
În ceea ce privește aspectele meteorologice, se credea că vremea din ziua echinocțiului de primăvară prevestește cum va fi întreaga primăvară. De exemplu, dacă pământul îngheață până la ziua de 40 de sfinți, atunci la toamnă nu vor fi brume și oamenii pot să semene porumb cât de târziu doresc, deoarece recolta va fi bună.
Focurile ritualice prin care oamenii își curățau ograda și câmpurile de uscături marcau ziua echinocțiului și erau menite să atragă puterea Soarelui.
Echinocțiul de primăvară reprezintă, alături de solstițiile de vară și de iarnă, unul dintre cele patru fenomene astronomice esențiale care au stat la baza organizării calendarului. Este un moment de reînviere și purificare, marcând trecerea de la iarnă la primăvară și este sărbătorit în tradițiile populare cu focuri rituale și alte practici menite să atragă lumină și căldură în noul an agrar.
