Clienților le este greu să mai atragă atenția ospătarilor după ce le achită nota de plată, afirmă psihologul rus Bluma Zeigarnik. Și alegătorilor le este greu să mai atragă atenția aleșilor după ce au fost votați. Zeigarnik explică acest efect prin „teoria buclelor deschise”, argumentând că, de obicei, creierul își amintește în mod natural doar procesele întrerupte sau nefinalizate. Or, plata consumației către ospătar și votarea aleșilor sunt „bucle închise”.
Nu știu câți politicieni au auzit de „Efectul Zeigarnik”, dar cert este un singur lucru – după alegeri nu mai rămâne nicio „buclă deschisă” între aleși și electorat. Electoratul este pe locul „clientului”, iar aleșii sunt pe locul „ospătarului”. Și toate acestea se întâmplă fără ca reprezentanții noștri să aibă vreun junghi de regret.
Despre electorat, după alegeri, se poate spune „Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să moară”, cum sună replica din piesa „Conjurația lui Fiesco” de Schiller, asta în timp ce aleșii și-au văzut sacii în căruță. Acest comportament al politicienilor denotă faptul că alegătorul este „respectat” și curtat doar în timpul campaniilor electorale, după obținerea votului acesta este ignorat în totalitate. „Bucla se închide”, ar spune psihologul Bluma Zeigarnik, plata s-a făcut, ospătarii și-au încasat banii, iar acum nu-i mai interesează nimic de clienți. Dialogul cu cetățeanul se întrerupe brusc după obținerea votului. În timpul campaniilor electorale, alegătorii sunt narcotizați cu avalanșe de promisiuni cu apret electoral, dar despre transpunerea lor în practică nu mai dă socoteală nimeni. Fandarea cu scuze este singura justificare a politicienilor. Poate și din această cauză participarea la vot a devenit așa de indigestă, absenteismul în masă de la urne fiind nota dominantă a ultimelor alegeri. Deficitul de speranță și resemnarea alegătorilor sunt la cote maxime.
Politicienii cu comportament de Bastos au contribuit din plin la frângerea și dinamitarea încrederii în clasa politică și în eficiența votului. Imediat ce adie vânt de campanie electorală, politicienii își aduc aminte de alegători și stau cu ochii holbați în sondaje, iar după alegeri nu-i mai interesează decât propriile afaceri. La toate acestea se poate adăuga și precaritatea intelectuală a unora dintre aleși. Pe cât de mieroasă este clasa politică în timpul campaniilor electorale, pe atât de acră devine după alegeri. Clasa politică, astfel, se îndreaptă cu viteza luminii spre un faliment etic și moral.
La această stare de lucruri contribuie din plin și complicele electorat, care după alegeri intră într-o pauză de civism până la următoarele alegeri. Poate și naivitatea electoratului este emblematică, crezând probabil că cei pe care-i votează de aproape 35 de ani se vor schimba. „Se așteaptă cumva ca reprezentanții lor să fie niște sfinți?” se întreabă David Mathews în cartea ”Politica pentru fiecare” (Editura ”Ion Creangă”, 1996). Ușor de răspuns la această întrebare, atât timp cât Baraba este pe primele locuri în preferințele electorale.
Pentru depășirea acestei situații este nevoie de un electorat reactiv, ieșit din starea de letargie, iar alegătorii trebuie să depășească starea de spectatori pasivi ai scenei politice machiavelice. Poate e nevoie și de o resetare, urmată de o nouă restartare a întregii vieți politice, în care alegătorul să fie pe primul plan și nicidecum victimă a sistemului
Articol publicat inițial pe Republica.ro
