Prezentul articol este inspirat din multitudinea de articole apărute în presă după atacul, prin surprindere, al luptătorilor Hamas, care culpabilizau serviciile de informații israeliene pentru faptul că nu au prevăzut nimic, deși, se spune, că existau suficiente indicii.
Între titlurile culpabilizante la adresa serviciilor de informații israeline amintesc câteva: Unde au fost serviciile de informații israeliene?, Ce au făcut cele mai scumpe servicii de informații din lume? Evenimentele de sâmbătă constituie un eșec al serviciilor de informații?
S-au emis păreri care-l făceau responsabil pe premierul Benjamin Netanyahu pentru dezordinea creată în rândul forțelor armate și al serviciilor de informații israeliene. ”Este clar că am fost total nepregătiți” afirma, cu trimitere la Netanyahu, Chuck Freilich, fost consilier adjunct pe probleme de securitate.
Apare o întrebare legitimă: Cum au reușit membrii Hamas să-și asigure un nivel așa de înalt de securitate operațională astfel încât să nu fie penetrat de cele mai puternice servicii de informații din lume? Această întrebare este formulată în contextul în care se știe că serviciile de informații israeliene au agenți infiltrați în interiorul militanților palestinieni.
Este unanim recunoscut faptul că serviciile de informații israeliene, Shin Bet – serviciul de informații interne și Mossad – agenția de spionaj extern, sunt dintre cele mai puternice și mai bine finanțate servicii de informații din lume.
”Vom vorbi după despre ce s-a întâmplat din punct de vedere al informațiilor” afirma Richard Hecht, purtătorul de cavânt al Armatei.
Pâna vom afla de la oficialii israelieni ce s-a întâmplat cu serviciile de informații voi încerca, în câteva rânduri, să emit o ipoteză.
Aceste rânduri vin să lanseze o nouă ipoteză privind incapacitatea serviciilor de informații de a anticipa atacul Hamas. Această ipoteză are la bază ”sindromul orbirii colective” sau ”sindromul omogenității de la CIA”.
Consecința orbirii colective: nici CIA nu a anticipat evenimentele din 11 septembrie 2001, nici serviciile de informații israeliene nu au anticipat atacurile teroriste ale Hamas.
Sintagma ”Sindromul orbirii colective de la CIA” am întâlnit-o în cartea ”IDEI REBELE – puterea gândirii diverse” scrisă de Matthew Syed și apărută la Editura Publica, București, 2021.
În primul capitol din cartea menționată în paragraful anterior, ”Orbirea colectivă”, autorul arată că omogenitatea de la CIA a creat un vast punct orb colectiv care a fost incapabil sa distingă ”semnalele de alertă într-o mare de semnale de alertă”. Mattew Syed prezintă modalitatea de selecție a personalului de la CIA, ”o organizație care caută elita elitelor”: era supus unei investigații minuțioase ce includea testul poligraf, teste psihometrice, teste de cultură generală, teste de inteligență, analize medicale. Au fost cazuri când era acceptat un candidat la peste 20.000 de aplicanți. În urma acestor teste cei selecționați arătau aproape la fel: bărbați, albi, anglo-saxoni, americani protestanți. Definește acest fenomen în recrutare ca fiind ”homofilie”, oamenii tind să angajeze persoane care arată și gândesc ca ei.”Ne-a tras homofilia într-un ungher al spațiului problemei?”- se întreabă, pe bună dreptate, autorul carții.
Un fost ofițer CIA afirma că în anii ’90 CIA avea o ”cultură alba ca zăpada”. CIA evita să selecționeze minoritățile etnice de teama acțiunilor de contraspionaj.
Iată ce declară un inspector general asupra recrutării de la CIA: ”În 1964, la Office of National Estimates(parte din CIA) nu existau angajati de culoare, evrei sau femei și erau doar câțiva catolici…În 1967, a ieșit la iveală că erau mai puțin de 20 de afro-americani între cei aproximativ 12.000 de angajați CIA, cu funcții non-administrative. Conform unui fost ofițer CIA, care se ocupa de recrutare, în anii 1960 agenția nu angaja afro-americani, hispanici sau alte minorități, iar obiceiul a continuat până în anii 1980…Pâna în anul 1975 CSI (Comunitatea Serviciilor de Informații din Statele Unite) a interzis în mod deschis angajarea homosexualilor”.
Concluzia autorului carții este că CIA nu angaja oameni care sunt diferiți, oameni care sunt excentrici, oameni care nu arată bine în costum, cu cravată. Omogenitatea din cadrul CIA a devenit periculoasă. Fără diversitate identitară nu era posibilă diversitate cognitivă. Toți vedeau lucrurile în același fel. Nu existau interpretări diferite ale unor evenimente. Existența acestei situații a creat un orb colectiv care nu a fost în stare să prevină evenimentele din 11 septembrie 2001. ”Individual, CIA era pătrunzătoare, dar colectiv era oarbă. Și în străfundurile acestui paradox întrezărim imperativul diversității” afirma Matthew Syed. Pentru prevenirea unor astfel de evenimente e nevoie de ”grupuri care mustesc de diversitate cognitivă”.
Probabil și în interiorul serviciilor de informații israeliene, Shin Bet și Mossad, există aceiași orbire colectivă ca la CIA, este doar o presupunere, pentru a justifica ”momentul de tip Pearl Harbour pentru Israel”, așa cum îl definea Jonathan Conricus, fost purtător de cuvânt al Forțelor de Apărare ale Israelului.
