În introducerea lucrării, Editorul si Gérard de Sélys afirmă că au scris această carte din dorința de a măsura dimensiunea obiectivității în presă, fiind inspirați de scandaloasa mistificare a ”măcelului” de la Timișoara, din decembrie 1989. Autorii sunt indignați că după ce mare parte din presă a contribuit la construirea acestei Povești, nu a existat o campanie prin care presa să-și ceară scuze pentru dezinformare.
Autorii sunt tranșanți: în cazul relatării evenimentelor din Timișoara ne confruntăm cu o minciună sfruntată.
Deși cartea are peste 30 de ani de la publicare este mai actuală ca oricând, mai ales în contextual în care este cunoscut faptul că Inteligența Artificială poate creea știri false, foarte greu de detectat.
Gérard de Sélys (29 martie 1944-3 ianuarie 2020) a fost un scriitor și ziarist belgian centrat mai mult pe tratarea problemelor sociale.
Cartea are două scopuri: ”primul să lanseze o dezbatere despre obiectivitate, imparțialitate, incoruptibilitate, nepărtinire, cinste în activitatea de presă, iar al doilea să-l lămurească pe cititor asupra informației, asupra mijloaceleor de comunicarea în masă și asupra modului cum este construită informația”. Lucrarea este o colecție de mărturii, reflecții, stări de suflet prin care se dorește pătrunderea în mecanismul conștientizării problematicii informației în publicul receptor. Cartea nu oferă numai cazuri flagrante de ”minciuni mass media”, ci oferă și analize pentru fiecare caz în parte. Autorii au mers direct la sursă pentru ca cititorul să deslușească dedesubturile manipulării.
Cartea oferă exemple concrete cititorului interesat de mecanismul manipulării. Un capitol distinct acordă ”Masacrului din Piața Tienanmen”. Las cititorului plăcerea de a desluși ceea ce Dave Schweisberg (UPI, United Press International, SUA) afirma: ”Masacrul Tienanmen este un mit popular”.
Este structurată pe patru capitole, fiecare capitol cuprinzând articole publicate în presă, despre evenimente controversate, în care manipularea a fost la ea acasă.Punctăm doar câțiva dintre ziariștii care apar în această carte și articolele publicate: ”Războiul rece: arma redutabilă a radiourilor americane” (autor: Anne Maesschalk), ”N-am văzut nimic la Timișoara” (autor: Colette Braeckman), ”Statele Unite: un preot polonez valorează 666 preoți latino-americani” (autor:Thomas Cutsem), ”Beijing: ”Faptele sunt sacre” (autor: Frenk van der Linden).
Deosebit de interesante sunt paginile în care Thomas Cutsen îl prezintă pe Noam Chomsky, reputat critic american în mass media, cunoscut pentru lupta sa pentru o presă obiectivă.
Cartea asamblează câteva evenimente puternic afectate de o manipulare grosieră în mass media. Să ne oprim la două evenimente care au avut loc la sfârșitul anului 1989: ”Decembrie 1989. Soldații americani invadează Panama. După câteva zile, serviciul de informare a presei americane dă cifrele: 132 de morți. Ele vor fi reluate de către toată presa mondială. Decembrie1989: populația Timișoarei , în România, se răscoală. Cifrele, venind nu se știe de unde, anunță mai întâi 4.000 apoi 7.000 de morți. Presa mondială publică aceste cifre însoțite de comentarii indignate, în mod legitim. Pâna la sfârșitul lui decembrie, numărul morților se ridică la 72.000 în România. În Panama cifra morților a rămas mai departe 132. O luna mai târziu, cifrele reale sunt de 700-1.000 morți în România și între 4.000 și 7.000 în Panama”. Pe bună dreptate autorii se întreabă cum au fost posibile asemenea manipulări, asemenea minciuni?
Cu multă finețe în secțiunea ”Terenul” se tratează ”Efectul Hilton” pe care-l definește ca fiind ”ziariști cuibăriți în colțișorul liniștit al saloanelor unui hotel internațional, așteptând ca informația sa vină la ei”. Și există și ”ziariști de teren” care se duc la fața locului, se instalează într-un sat zile întregi, hoinăresc mai pretutindeni, scotocesc, vorbesc…iau notițe pe genunchi…Doar că aceștia sunt pe cale de dispariție, concluzionează autorii.
Lucrarea este destinată publicului larg care consideră, pe bună dreptate, că presa, uneori, minte. Acesta este și principalul motiv pentru care cartea a fost intitulată ”Minciuni mass media”. Cartea pe care autorul ne-o propune ne dă exemple concludente de manipulare și minciună întâlnite în relatările din presă. Lucrarea este concepută ca un instrument de a pune la îndoială corectitudinea și imparțialitatea presei.
În incheiere autorul conchide că este nevoie de o altă ”Ordine mondială a informației și a Comunicării”. Probabil Internetul și, mai nou, Inteligența Artificială au instituit, deja, o nouă ordine mondială a mass media. Cartea a fost scrisă prin prisma crezului autorilor că mass media poate fi îmbunătățită sub aspectul cinstei, al nepărtinirii și al incoruptibilității.
