Conform principiului Anna Karenina, adaptat la nivel global, țările de succes sunt toate la fel, dar fiecare țară eșuată eșuează în stil propriu, ceea ce înseamnă că îi lipsește un ingredient instituțional care declanșează disfuncționalităti majore.
Poate domnul președinte ne spune care este acest ingredient, dacă are cunoștință de existența lui.
Cert este un lucru: la aceasta ciorbă „România stat eșuat” și domnia sa este unul dintre bucătari, poate chiar chef.
Acum nouă ani venea de la Sibiu, tractând o coloană de tiruri de speranțe pentru poporul român, adus la exasperare de prestațiile anoste, chiar ridicole, ale președinților postdecembriști.
Îmbrăcat cu aura de bun gospodar de la Primăria Sibiului și cu o naționalitate puternic implicată, prin Carol I, în modernizarea României a primit voturile milioanelor de români.
În primii ani de mandat l-am cauționat cu expresia „tace și face” înghițind povestea cu „România lucrului bine făcut”. De fapt, de câte ori vorbea de „România lucrului bine făcut” trebuia să pronunțe și sintagma „Dragii moșului”, ca să înțelegem că este o poveste.
Fac parte din cei care l-au votat și, mai mult, am făcut lobby pe rețelele de socializare, atrăgându-mi antipatia multor prieteni, cărora le cer scuze acum. Am crezut că România, avându-l la manșă pe Klaus Werner Iohannis va face un șpagat mare spre modernism. Chiar am sperat că va aduce acea infuzie de pașoptism de care avem atâta nevoie.
Ironia devenită virală pe net „Președintele Iohannis în vizită de lucru în România” spune multe despre percepția implicării acestuia în problemele țării.
După alegerile care i-au conferit primul mandat, doamna Iohannis a fost întâmpinată la școală de copii cu melodia „We are the champions!”. Acum, probabil, acei copii au devenit adulți. Oare ar avea curaj domnul președinte să-i privească în ochi?
Această ultimă ispravă pe care a moșit-o, băgând țara într-o criză politică, a dovedit lipsă totală de discernământ politic, coroborată cu niciun fel de viziune. Dar apar întrebările: Ce a făcut armata de consilieri (plătiți cu o baniță de bani) de care dispune? Ce l-au sfătuit? Totala inadecavare pentru cea mai înaltă funcție în stat este mai mult decât evidentă. Doar surfează problemele țării, afișând un dispreț copleșitor.
Nu a perturbat nici duhoarea corupției, nici triumfalismul bugetar. Este simbolul apatiei și al inacțiunii.
Ca profesor de fizică știe foarte bine ce rol are entropia în termodinamică. Dar legea entropiei acționează și în plan social. Orice act de conducere este, de fapt, o luptă cu entropia, astfel încât aceasta să nu atingă niveluri maxime (dezordine). Din păcate, prin neimplicare sau implicare neinspirată, a generat o entropia maximă în viața politică românească.
Se comportă acum ca un militar de ciclul II, din vremurile de mult apuse, care așteaptă să-i treacă AMR-ul (Au Mai Rămas zile) din mandat. Sau, pur și simplu se fofilează ca orice bugetar plictisit și cu sila-n gât. Avem un președinte spectator/delăsător 100%. Sau poate avem confirmarea principiului lui Peter: „Într-o ierarhie, fiecare este promovat până își atinge nivelul de incompetență”.
A semnat, în cei nouă ani de președinție, toate propunerile de prim-miniștri, precum primarul (sic!), deși unii erau doar niște proteze politice.
În ambele campanii electorale a promis reforma statului, dar a tratat-o cu Stop-and-Go.
Probabil și proiectul „România Educată” va ajunge direct pe raftul „Fantasy”.
A tratat recentele probleme cu o miopie politică gravă, cu aromă de pafarist, făcând ca în plină criză România să pară o țară legată cu sârmă.
Mai pe șleau spus, a fracturat picioarele logicii politice, fapt constatat inclusiv de presa germană.
