Am copilărit cu Paraziții, BUG Mafia și La Familia la finalul anilor `90, într-un oraș în care trei clanuri interlope se tăiau cu săbiile în centrul urbei, gloanțele fluturau în aer ca artificiile, iar jaful și furturile erau la liber, pentru și de la toată lumea. Constanța, acum aproape 30 de ani. Sunt născută la final de ’88, iar Paraziții și ceilalți reflectau ce trăiam foarte mulți dintre noi zi de zi. Și erau virali, cum s-ar spune azi.
- Notă: Libertatea de exprimare sau de orice fel este valoarea supremă pentru ziariști. Nu vrem să existe artiști sau evenimente interzise din cauza mesajelor obscene, dar ar fi de preferat ca ele să nu fie plătite din bani publici (vezi zilele comunei) sau să se desfășoare în cadrul unor festivaluri de amploare (vezi Electric Castle, Neversea, Untold etc) ori fără vreun avertisment prealabil (ex: Interzis minorilor). Statul opresiv a fost, este și va fi adversarul nostru și al libertății întotdeauna, mai ales în România ultimilor ani. Nu uitați că statul, acum, încearcă să-și mărească influența și să-și aroge noi puteri, să ne intre în dormitor și în viețile personale. NU vrem să le dăm prilejul să facă asta, iar interdicția, de orice fel, este o eroare. Educația e soluția. Articolul de mai jos este o opinie a autorului și nu reflectă poziția Info Sud-Est.
Azi, Gheboasă și ceilalți reflectă, la fel ca Paraziții & co. atunci, o mare parte din generația copiilor și adolescenților, doar că folosind o inteligență microscopică față de ceilalți.
Totuși, de ce azi nu mai putem promova discursul urii, al violenței, al drogurilor și abuzului sexual, fie că e în versuri, în rețele sociale sau se întâmplă lângă noi? Simplu. Pentru că nu mai suntem la fel. Am evoluat. Și nu, nu suntem pudibonzi. Doar puțin mai evoluați.
Nu am copii, dar dacă aș avea nu i-aș lăsa în casă la 5 ani, singuri, cu un frate sau soră de 2 ani. Cel mai probabil Protecția Copilului, astăzi, ar face o anchetă socială dacă s-ar afla că am făcut asta. Noi, însă, suntem generațiile ”cu cheia la gât”, termen pe care azi trebuie să îl explici puștilor. Noi rămâneam cu zilele în casă cât ai noștri erau la muncă. Azi nu se mai poate. Sau? V-ați lăsa copilul de 5-6 ani singur în casă? Cu un frate mai mic?
Apoi, copiii voștri de 7-10 ani merg singuri la școală? Se urcă în troleu, tramvai, autobuz, le chemați un Uber și pleacă la școală? Noi mergeam, da, în grup sau singuri. Eu, spre exemplu, mergeam și mă întorceam pe jos vreo 4 kilometri, pentru că ai mei mă învățau cum e cu sănătatea și mișcarea de la 7 ani. Ați spune ”Erau alte vremuri, nu erau atâtea mașini și pericole”. Total de acord.
Când ne întorceam de la școală, iar ai noștri veneau de la muncă seara nu le povesteam despre cum am fost violați, noi sau alți colegi, despre cum ne-am înjunghiat profii sau despre cum un coleg mai mare a adus droguri în clasă. Ne-ar fi fost rușine, sigur, dar nu de-asta nu povesteam, ci pentru că nu se întâmpla. Sau se întâmpla rarisim și, dacă se întâmpla, am fi văzut la Antena 1 și PRO Tv, canalele ororilor pe care le savuram când ai noștri deschideau TV în anii 2000.
Cu toate astea, ca orice român, fentam sistemul și o tuleam să ne facem temele la o colegă, să mergem cu profii la vreun eveniment sau mergeam să facem sport, în orice caz, toate se terminau dimineață, cu noi mahmuri. Ascultam, evident, melodii despre moarte, sinucidere, droguri, sex și toate demențele. Ce naiba să asculți la 16 ani, miezul revoltei și clocotul furiei adunate de ici, de colo.
Doar că.
(…) Citește integral pe Info Sud Est. Editorial realizat de Andreea Pavel
