La sfîrșitul secolului al XIX-lea, administratorii eforiei erau trei mari barbati ai vremii:
G.Gr. Cantacuzino, A. Ghica si dr. Şutzu. Ei constituie o comisie de experti chimisti care sa analizeze apa si este desemnat un medic al eforiei care sa viziteze cu atentie locul.
In rastimpul cat au durat lucrarile de construcție dr. Chernbach si dr Sadoveanu fac primele rapoarte cu privire la efectele bailor de la Techirghiol. Tot in acest an mai multi soldati din Divizia Dobrogea cu suferinte reumatismale si boli de piele vin si fac bai in lac iar, autoritatile militare hotarasc, avand in vedere bunele efecte, sa trimita regulat soldati la acest tip de tratament. In 1899 in Techirghiol veneau in jur de 100-150 de persoane gazduite la locuitori si in Spitalul Maritim care era compus din doua sali mari pentru copii bolnavi de tuberculoză (scrofuloză) si patru rezerve.
Prima mentiune ca statiune balneo-climatica maritima se afla in monografia doctorului Al. Saabner-Tuduri publicata in 1900: “Apele minerale si statiunile climatice din Romania”.
Aceeasi perioada, sfarsitul secolului XIX, este marcata de activitatea stiintifica a fratilor Saligny: Alfons si Anghel. Fratele cel mare, Alfons, face studii stralucite de chimie si este primul chimist roman, profesor la Facultatea de Chimie din Bucuresti. Este pionier al analizelor chimice efectuate asupra apei si namolului, impreuna cu M. Georgescu. Dar, fara indoiala ca nici Anghel nu este strain de preocuparile fratelui sau.
Patru iulie 1899 este data inaugurarii stabilimentului patronat de “Eforia Spitalelor Civile”. Dr. Nicolae Marinescu Sadoveanu este primul medic al acestui spital. El isi desfasura activitatea la Constanta de unde venea joia si duminica sa viziteze copii bolnavi si sa urmareasca evolutia suferintelor lor. Sanatoriul a avut de la inceput valoare sociala si medicala fiind singurul din tara destinat tratarii copiilor bolnavi de tuberculoza. Rodul activitatii desfasurate de acest medic si internul sau, dr. C Vranialici cu prima serie de pacienti este o lucrare aparuta in 1900 la Bucuresti, intitulata: “Dare de seama asupra Sanatoriului Maritim si a Stabilimentului balnear de la Techir-Ghiol”.
In 1900 se creaza un post permanent de medic si se amenajeaza si o locuinta pentru medic. Timp de trei sezoane activeaza aici dr. Olga Sacara. In 1901 se intocmeste primul regulament oficial de folosire a bailor de namol pentru copii intre 4 si 14 ani. In 1903 dr. Sadoveanu este invitat la “Congresul International de Medicina de la Madrid” si apoi la cel de la Biaritz. 1903 este anul in care dr. I. N. Dona se califica primul la concursul de ocupare a posturilor din spitalele Eforiei Civile, dupa ce trei ani nu fusese admis nici un candidat. Este numit medic definitiv si director al Sanatoriului Maritim Techirghiol. Alaturi de tratamentul balnear dr. Dona introduce si o cura de educatie: viata copiilor era organizata ca intr-un internat scolar, riguros observata. Activitatea acestui medic este consistenta si consemnata in lucrari comunicate international.
Ianuarie 1920 este anul in care un alt nume mare se leaga de Techirghiol: Ion Tataranu. Deceniul doi al secolului, mai exact 1922, este marcat de desfasurarea primului congres roman de balneologie la Bucuresti si de infiintarea societatii de hidrologie medicala si climatologie sub conducerea generalului dr. Vicol. In consiliul general al societatii se gasea si dr. Ion Tatareanu.pentru
In 1921, Techirghiolul ca localitate balneara si climatica era compus din doua asezari: Techirghiol – sat si Techirghiol – Movila sau Carmen Sylva. Intre cele doua asezari se conturau diferente, consemnate de dr. George Ulieru, un medic teleormanean venit sa studieze rolul marii si al talassoterapiei asupra bolnavilor de reumatism. Acesta nota ca in Techirghiol-sat “statul nu a intervenit cu nimic (…), comuna a facut prea putin (….), chestiunea iluminatului, a apei de baut, a strazilor este abia in parte rezolvata.”
Refacerea dupa razboi era anevoioasa, dar, cu toate acestea cercetarea stiintifica medicala, in special balneologia ca noua ramura aparuta pe terenul unor mai vechi preocupari, gaseste un mediu prielnic la Techirghiol. Pentru anul 1927 documente de arhiva releva plata unor sume de bani pentru chiria camerelor in care locuiau medicii delegati de la Bucuresti si insarcinati cu conducerea studiilor medicale. Tot in acelasi an doctorului Ion Tataranu i se aproba o alta suma de bani necesara pregatirii participarii la “Congresul international de talassoterapie” de la Bucuresti din 1928. Congresul este primul de acest fel din tara noastra si este prezidat de prof. Anibal Teohari, unul din fondatorii balneologiei stiintifice romanesti. Prezenta strainilor a fost numeroasa si din elita stiintifica medicala europeana. La acest congres s-au prezentat cercetari originale despre influenta curei cu namol “in schimbarile traumale care se produc in organism si care se manifesta printr-o crestere a hemoglobinei, a globulelor rosii, a indicelui opsonic si a calciului in sange”. Cercetarile au fost prezentate si intr-o brosura aparte, iar participantii au vizitat statiunea in luna mai. Profesorul T. Bujor este autorul unui studiu complet asupra namolului si la indemnul lui, directorul statiunii Slanic Moldova, dr. G. Tudorani intreprinde un studiu asupra microbiologiei namolului si a posibilitatii de regenerare a acestuia. In cadrul congresului a fost organizata o expozitie de factori terapeutici naturali la care a fost prezentat namolul si apa minerala a lacului. Namolul a primit medalia de argint, iar societatea care detinea concesiunea navigatiei pe lac a obtinut medalia de aur.
La 16 mai 1930 incepe sa functioneze la Techirghiol comisia balneoclimatica in componenta careia intrau:
- reprezentanti ai consiliului local;
- membrii de drept;
- membrii numiti de minister: farmacistul localitatii, medicul comunal, un delegat al “Oficiului National al Turismului”;
- membrii delegati: 3 medici balneologi alesi de consiliul medical al statiunii, 4 delegati ai sindicatului proprietarilor edificiilor de locuit, 2 reprezentanti ai stabilimentelor de bai.
1932 este anul in care “Asociatia comunelor statiuni balneo-climaterice de pe litoralul dobrogean al Marii Negre” organizeaza un congres international de talassoterapie. Pentru acest congres Ludovic Mrazec si dr. M. Sturza prezinta un raport asupra regiunii balneare Techirghiol, raport care va sta la baza elaborarii unui program de exploatare a factorilor terapeutici. Se are in vedere protejarea zonei si a depozitului de namol, pe care profesorul Mrazec il evalueaza la 1.656 milioane de kg, ceea ce se constituie intr-o premisa favorabila pentru o functionare indelungata a bailor. Astăzi îi spunem dezvoltare durabilă acestui concept care se referă la menținerea echilibrului ecologic al arealului Techirghiol. Profesorul Mrazec propune infiintarea unei poliții proprii a lacului, a unui perimetru intern si al unuia extern de protectie si infiintarea unui “institut balneologic local”. “Ne inchipuim institutul sustinut de stat si de comisiile balneare ale statiunilor din regiune. El ar fi in tară si pe coasta Marii Negre primul institut de felul acesta si asezat tocmai acolo unde terenul de activitate pentru un astfel de institut e mai prielnic. In el s-ar concentra observatiile meteorologice si observatiile si cercetarile privind regimul lacului si al factorilor sai curativi, precum si observatiile medicale. Ar fi indicat ca medicul sanitar sa fie organul executiv al institutului in chestiunea de igiena, salubritate si sanatate. Institutul ar fi pavaza cea mai buna si sigura pentru pastrarea echilibrului lacului si a factorilor sai curativi, si pentru progresul statiunii”. Ca urmare a travaliului celor doi: Mrazec si Teohari, se constituie “laboratorul de cercetari biochimice dr. Teohari”, proprietate a Ministerului Sanatatii, care vine sa implineasca visul pionierilor balneologiei la Techirghiol.
Prin Decretul Regal 3025 din 28 august 1937, publicat in Monitorul oficial 105 din 3 septembrie 1937, lacul este declarat de utilitate publica si se instituie masuri de protejare a lacului si a statiunii.
Tot in aceeasi perioada Techirghiolul noteaza prezenta primilor turisti straini, e adevarat, din tari apropiate: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, dar si Germania, alaturi de basarabeni si bucovineni.
Desi 1940 era un an in care tara se pregatea de razboi in luna iunie, la “Laboratorul dr. Teohari” se tine consfatuirea proprietarilor de bai, pentru bunul mers al sezonului.
Razboiul a lasat rani care s-au adancit odata cu ocupatia sovietica dar, viata a continuat, in Techirghiol ca si in restul tarii cu nationalizarea, colectivizarea si alte astfel de intamplari nefaste.
1949 este anul infiinţării primului “Institut de Balneologie si Fizioterapie” din Romania creat in scopul „studierii factorilor curativi naturali din punct de vedere balneotehnic si fizico-chimic, pentru a asigura o indrumare stiintifica a activitatii medicale din statiuni”. Institutul era condus de prof. Teohari si avea trei sectii:
- studiul resurselor naturale: clima, ape minerale, exploatari, captari de izvoare, instalatii balneare speciale;
- balneofiziologie experimentala;
- balneofizioterapie clinica.
Prima conferinta nationala a institutului se desfasoara la Mangalia in 1950, unde participa si dr. Tataranu care prezinta experienta personala in tratamentul balnear al herniei de disc si poliomielitei. In 1951 in tara este o epidemie de poliomielita si se creaza mai multe sectii de recuperare, printre care si cea de la Techirghiol.
In deceniile V şi VI activitatea de cercetare a factorilor terapeutici specifici arealului Techirghiol se concretizeaza in peste 50 de studii care fundamenteaza practica medicală balneară și astăzi.
Articol scris de Conf. Univ. Dr. Olga Surdu, medic primar RMFB,
Prim-Vice Presedinte FEMTEC, Membru in Comitetul Stiintific Internațional ISMH
Prima parte a articolului o puteti citi aici
