Dobrogea, este o zonă geografică unitară si diferită de restul ţării, situată între ape. Ea este marginita la nord si vest de Dunăre, la est de Marea Neagră, şi doar la sud hotarul ei este terestru: o linie conventională o desparte de Bulgaria.
Intinderea estică, peste 240 km, este scaldată de Marea Neagră, pozitie ce a favorizat vietuirea de timpuriu si a facut ca Dobrogea sa fie loc primitor pentru corăbiile coloniştilor greci şi astfel, sa fie prima dintre provinciile românești atestate in istorie. Afirmarea Dobrogei ca zona balneară si turistica modernă incepe in a dous jumătate a secolului al XIX-lea după revenirea Dobrogei în hotarele României. Atunci începe construcția podului de la Cernavodă, a portului comercial si turistic Constanța și a primului stabiliment medical balnear la Techirghiol.
Însă, istoria asezarii Techirghiol dovedită arheologic coboară in negura timpurilor în epoca pietrei, când primii oameni sedentari s-au așezat pe malurile Mării Negre și ale Dunării. Fără îndoială numele actual al aşezării este turcesc şi vine din perioada stăpânirii otomane în Dobrogea.
Putem să începem să povestim istoria Dobrogei și a Techirghiolului cu argonauţii, căutători ai lânei de aur, care ajung și pe țărmul Marii Negre la Histria, probabil. Iason, fiul unui rege din Tessalia, frânge inima frumoasei Medeea. Se vor fi plimbat Medeea şi falnicul Iason și pe lângă apa sărată a Techirghiolului? Vor fi îngropat ei în luciul cenuşiu al apei patimile şi dragostea lor? In timpurile acelea, grecii considerau zona ca fiind locuită de sălbatici și „teren de joacă” al zeilor. Credeau că, undeva la vărsarea Dunării în mare, își găsise moartea eroul Ahile, că pe o insulă viețuiesc amazoanele, celebrele femei războinice din mitologie.
Putem să ne gândim şi la nefericitul poet roman Publius Ovidius Naso, care numea Dobrogea “ţara de lângă Ursa Mare, cu ţărmuri îngheţate de gerul cel cumplit”, situată nu departe de Bosfor. Lacul Techirghiol, aşezat pe un drum imperial roman ce ducea de la Callatis la Tomis nu putea trece neobservat de romani. Cercetări arheologice speciale nu au fost făcute în această zonă dar descoperiri sporadice au scos la lumină elemente arhitecturale din perioada antichităţii grecesti şi romane care atestă locuirea zonei şi care pot conduce la ideea că proprietăţile terapeutice (tămăduitoare) ale apei şi nămolului lacului au putut fi cunoscute.
Pe aceste pamanturi au trecut pasii Sfantului Apostol Andrei, Evanghelizatorul Daciei, care l-a înscăunat episcop la Odyssos (Varna de astazi) pe ucenicul sau Amplias. În Sinaxarul Bisericii Ortodoxe se precizează că Sfântul Apostol Andrei a predicat în Pont, Tracia, şi Scytia. Cea mai cunoscuta episcopie din vremea aceea era la Tomis, şi drumul imperial spre Odyssos trecea pe malul lacului Techirghiol.
Multe legende urbane îl evocă pe Techir: olog, orb, vlăguit de suferinţa trupului şi pe bătrânul său măgar ce îl poartă într-o apă sărată unde şi omului şi animalului li se dezmorţesc picioarele. Când s-ar fi putut întâmpla acest episod? Negreşit în timpul stăpânirii otomane. Unde ar fi putut găsi apa tămăditoare? În lacul Techirghiol.
Prima menţiune documentară a aşezării Techirghiol datează din 1560, când Tekfür – köy, reşedinţă de caza, este amintit în două firmane ale sultanului Suleyman Magnificul, către domnul Moldovei. Ocuparea militară a Dobrogei de către otomani a început in 1417 şi a fost desărvârşită în 1462. De aici încolo istoria localităţii Tekfür-golü se împleteşte cu istoria Imperiului Otoman, până în 1878 când Dobrogea revine la România.
Pana la 1830, timp de aproximativ 300 de ani în Techirghiol a functionat un cadiat mentionat intr-un manuscris oriental de la 1668, manuscris numit „Gihannüma” şi păstrat în Biblioteca Academiei Române. Tot din aceeasi perioada (1650) sunt scrierile lui Hagi Ali, istoriograf turc ce a călătorit prin Dobrogea, și care a lăsat informatii despre o apă neagră „Gömlek-köy”, probabil Techirghiol. În lucrarea istorică „Filihnamei Kamenice” a poetului otoman Yusuf Nabi se găsesc referiri despre Tekfürköy, locul unde oştile otomane au oprit în drumul lor spre şi dinspre Polonia. (1762). Din păcate, multe dovezi istorigrafice despre Dobrogea, (incusiv despre Techirghiol), aflată sub stăpânirea otomană, lipsesc datorită faptului că în 1878 când administaţia otomană s-a retras, a luat cu sine şi arhiva acestor locuri.
Primele informatii scrise despre efectele terapeutice ale apei lacului dateaza din 1854, in cursul razboiului Crimeei, cand Said Pasa, comandantul oştirii otomane, cu un brat bolnav, poposind în tabăra militară de la Tekfür-golü constată efectele benefice, miraculoase ale nămolului şi apei sărate.
Primul “stabiliment cu destinatie balneara” ii apartine lui Dimitrie Hagi Pantelli, cu domiciliul in Bucuresti, al cărui nume, a fost scurtat la Hagi Pandele. În vara anului 1891 el amenajaza un grajd vechi pe care il imparte in odai si dintr-un cazan de rufe si pirostrii improvizeaza prima instalatie pentru bai calde. Hagi Pandele și Ion Movila sunt cei dintai care au intuit valoarea pe care o avea aceasta resursa naturala si au investit in pamant pe care au edificat constructii cu destinatie balneara, unele din ele la nivelul de confort si dotare european.
Primul pas spre edificarea statiunii balneare cu activitate medicală supraveghetă este la 26 octombrie 1894 cand “Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti” cumpara de la “Ministerul Agriculturii si Domeniilor” 100 de ha de pamant in jurul lacului, unde avea să construiască primul sanatoriu. Eforia Spitalelor Civile era o organizație fără scop lucrativ care administra spitalele în Muntenia și Moldova. Ea a fost fondată de generalul Pavel Kiseleff în 1832 și a supraviețuit până în 1948, când a fost desființată de autoritățile comuniste.
Articol scris de Conf.Univ. Dr.Olga Surdu, medic primar RMFB,
Prim-Vice Presedinte FEMTEC, Membru in Comitetul Stiintific Internațional ISMH
Urmărește ConstantaTV pentru pentru partea a doua a articolului
