Silicon Valley s-a dezvoltat pe lângă Universitatea Stanford, orașul Boston s-a dezvoltat pe lângă Universitatea Harvard-MIT, municipiul Cluj s-a dezvoltat pe lângă Universitatea “Babes-Bolyai”, Oradea s-a dezvoltat pe lângă Universitatea din Oradea. Constanța poate “decola” spre titlul de oraș vibrant cu sprijinul Universității “Ovidius”.
Inspirația pentru acest articol mi-a fost dată de un articol apărut în ziarul Viața-liberă din Galați, în care se prezintă un interviu cu Comisarul european pentru Inovare, Cercetare, Cultură, Educație și Tineret, Mariya Gabriel. Prezența Comisarului european la Galați a fost prilejuită de participarea la Conferința “Orizont Europa-Oportunități de finanțare pentru cercetătorii și întreprinderile românești” organizată de Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați, alături de Comisia Europeana și Parlamentul European.
Pe când un astfel de eveniment și în municipiul Constanța?
În interviul acordat cu această ocazie, în aceeași publicație, comisarul european a prezentat obiectivul UE, de a avea 100 de orașe inteligente și neutre din punct de vedere al impactului asupra climei până în 2030. Au fost selectate până acum 100 de orașe din Uniunea Europeană și 12 din țări asociate, dintre care trei sunt din România: București, Cluj-Napoca și Suceava. Orașele selecționate vor fi centre de experimentare și inovare pentru a permite tuturor orașelor europene să le urmeze exemplul până în 2050. Universitatea “Ovidius”, ca ecosistem de cercetare și inovare, este un assets pentru orașul Constanța, dacă își va depune candidatura în acest program.
Aceste rânduri sunt despre necesitatea stabilirii unor punți de legătură între Universitatea “Ovidius”, în rolul de hub de creativitate urbana, mediul de afaceri și administrația publică, și despre felul cum problemele orașului Constanța pot ajunge, spre rezolvare, pe șevaletul universitarilor constănțeni. Dacă prin alte orașe, cu universități respectate, a reușit această implicare de succes în viața cetății, de ce n-ar reuși și la malul mării? Dacă despre Cluj se spune că este Silicon Valley de România, de ce Constanța n-ar fi la fel?
În operele clasicilor literaturii noastre învățătorul satului era consultant pentru întrega comunitate. În acest rol, de consultant, este chemată acum Universitatea “Ovidius” pentru municipiul și județul Constanța.
Implicarea Unversității, în calitate de cluster de cunoaștere, de panzer novator poate genera un punct de inflexiune, un Big Push, chiar o epifanie, în dezvoltarea orașului și a județului, o adevărată revoluție urbană care să poarte numele de “miracolul constănțean”. Univeristatea “Ovidius” poate administra steroizi comunității prin inițierea unor politici inteligente și pragmatice de regenerare urbană, de eliminare a inerției și melancoliei urbane. Este nevoie de multă creativitate urbană la malul mării. Puterea cineticii universiatare este nelimitată și poate reînsufleți urbanismul constănțean, cât și mediului de afaceri din întreg județul. Implicarea universității în problemele cetății este și o obligație a acesteia față de comunitate, unde patina administrațiilor trecute a lăsat urme adânci. Județele conduse de orașe vibrante au cunoscut o dezvoltare susținută:Timiș, Bihor, Cluj, Brasov. Președintele Consiliului Județean Constanța, Mihai Lupu, într-o postare pe Facebook, în data de 31 ianuarie, afirma: ”Un județ (Constanța) cu potențial enorm a fost ținut pe loc de 20 de ani”.
Dacă România ar fi un tren, la clasa întâi s-ar afla orașele vibrante, magnetice cu mare atracție pentru investitori, iar la celelalte clase s-ar afla orașele depresive, care și-au pierdut vlaga urbană, așteptând să mai primească ceva de la București.
Implicarea Universității în regenerarea urbană a orașului Constanța trebuie facută “prin orice mijloace”, ca să-l citez pe Mario Draghi pe vremea când era președintele Băncii Centrale Europene, și-și propusese să salveze zona euro. Combustibilul universitar poate transforma orașul Constanța într-un centru de mare atracție pentru investitori și pentru turiști. Aceasta poate contribui și la eliminarea malpraxisului din administrația publică. Startul acestei implicări ar trebui dat de cunoașterea granulară a problemelor locale. Consultanța, parteneriatul, proiectele comune, psihoterapia administrativă sunt doar câteva din modalitățile de implicare ale mediului unversitar în viața cetății.
Poate cel mai important capitol în care trebuie să se implice Universitatea este cel al pregătirii de specialiști pentru necesitățile mediului de afaceri și pentru administrația publică. Trebuie insistat pe acele specializări care au o perspectivă reală în economia constănțeană. De fapt, toate universitățile, în calitate de coroane ale sistemului educațional, trebuie să-și aleagă specialitățile în funcție de necesitățile comunității, nu după nevoile de ascensiune în cariera ale corpului profesoral.
Constanța se poate înscrie, cu sprijin universitar, în ințiativa “Capitala Europeană a Turismului Inteligent” a Comisiei Europene, care răsplătește orașele europene pentru practici turistice excepționale, inovatoare și sustenabile. Această inițiativă vizează realizări în patru domenii: sustenabilitate, accesibilitate, digitalizare, precum și patrimoniu cultural și creativitate. Până în prezent patru orașe au căpătat această distincție:Pafos(Cipru), Sevilla(Spania), Bordeaux(Franța), Valencia(Spania).
“În era globalizării, mai mult decât oricând, orașele se întrec între ele. Se întrec în alegerea talentelor, înființarea unor companii și obținerea unor venituri fiscale. Se întrec în a atrage turiști. Se întrec pentru sediile companiilor și pentru investiții de capital.Se întrec pentru a-i determina pe tineri să nu plece în suburbie sau în alte locuri.” – afirma Thomas Friedman în cartea “Cald, plat și aglomerat”(Editura Polirom, 2010). Este bine ca orașul Constanța să aibă un sprijin real din partea Universității “Ovidius” în această întrecere nebună între orașe.
Dar. Dacă vrem să avem un oraș cald, atractiv, cu trup de miss, ferit de violuri urbanistice, trebuie ca, și noi, locuitorii acestui oraș, să fim cetățeni activi în cetate, să fim oamenii din arenă, nu de pe margine, să practicăm un urbanism pledant și să punem în aplicare Legea lui Pitagora: o zecime din timpul nostru să-l dedicăm binelui cetății.
