Primăria Constanța a lansat în dezbatere publică inițiativa realizării unor statui/ monumente ale unor personalități din istoria Constanței, obiective ce urmează să fie amplasate în diferite zone ale orașului.

Specialiștii consultați până în prezent au propus pe următorii:

Împăratul Constantin cel Mare, Regele Carol I, Regele Ferdinand, Remus Opreanu (primul prefect al Constanței) și Cella Serghi (scriitoare, publicistă și traducătoare, născută la Constanța).

În știrea din 19 august a.c., referitoare la această dezbatere, televiziunea CONSTANȚA TV a propus următoarele personalități:

• Horia Macellariu (contraamiral, supranumit „Salvatorul Constanței”)● Horia Agarici (maior, supranumit „Salvatorul Constanței”) ● Constantin (Bibi) Costăchescu (comandor, comandantul submarinului „Delfinul”) ● Costin Ionașcu (general, comandantul Diviziei 9 Infanterie din Dobrogea) ● Mihail Coiciu (mai multe funcții administrative, printre care de trei ori primar al Constanței, director al Prefecturii, președinte al Consiliului Județean).

Evident, lista rămâne deschisă și poate fi completată cu propuneri din partea celor interesați de promovarea unor personalități locale, care au marcat viața publică a orașului nostru. 

HORIA AGARICI

Născut la 6 aprilie 1911, Lausanne (Elveția), decedat în 1982 la Constanța).

A fost aviator cu gradul de maior în cadrul Forțelor Aeriene Române, unul dintre piloții de elită (deținător a 10 victorii confirmate și două probabile) din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, poet și autor român, supranumit și „Salvatorul Constanței”.

Trending

Capodopera administrației Chițac: Cum să faci din prostie o strategie

Copilăria, studiile

Horia Agarici și-a petrecut copilăria la Iași, dar, după începerea cursurilor liceale în acest oraș, familia s-a mutat la Brașov, unde Horia a terminat studiile liceale la liceul „Doctor Ioan Meșotă”.

După un an de studii la Politehnica din Timișoara a decis să devină ofițer de aviație, urmând cursurile Școlii de aviație militară de la Cotroceni.

La 16 aprilie 1934 a obținut brevetul de pilot de război, după care va activa în cadrul mai multor escadrile, zburând pe diferite tipuri de avioane.

În anul 1938 a participat, cu gradul de locotenent-aviator, la manevrele regale.

În 1941, Horia Agarici a primit comanda Escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului, unitate dotată cu avioane Hurricane.

O luptă aeriană a lui Agarici

În dimineața zilei de 23 iunie 1941, piloții escadrilei au primit ordinul de a însoți o formațiune de bombardiere. Horia Agarici a decolat în fruntea escadrilei, dar, din cauza unor scurgeri de combustibil a fost nevoit să revină la bază, tehnicienii încercând și reușind să remedieze defecțiunea.

La ora 12:00 s-a dat alarma, fiind semnalate bombardiere sovietice, care, după toate aparențele, se îndreptau spre Constanța, cu misiunea probabilă de a ataca portul. Contrar tuturor regulamentelor, Agarici a decolat fără ordin, fără coechipier și cu un singur rezervor plin, pornind „la vânătoare”.

Simțul său de orientare, probabil și norocul, l-au ajutat enorm în această confruntare. În scurt timp, în fața sa, zburând la altitudinea de 600 de metri, a apărut un grup de cinci bombardiere inamice, care, în mod ciudat, nu erau însoțite de avioane de vânătoare. Profitând de poziția favorabilă (deasupra și în spatele țintei), pilotul român le-a atacat. Întâi a tras în bombardierul din capul formației, pe care l-a lovit decisiv, aparatul sovietic prăbușindu-se în mare și explodând odată cu bombele pe care le transporta.

Horia Agarici a revenit în atac, trăgând în avionul din dreapta, care, și acesta, se prăbușește. Apoi a atacat și al treilea aparat inamic, care, în mod inexplicabil, se îndrepta spre sol, deși nu avea incendiu la bord. În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici a fost luat în primire de artileria antiaeriană română. Celelalte două avioane sovietice au dispărut, abandonând misiunea, iar Agarici a revenit pe aerodromul din Mamaia, în limită de benzină.

Bilanțul primei lupte aeriene din acest război a fost: trei bombardiere sovietice doborâte, dintre care două au fost atribuite locotenentului Horia Agarici și al treilea, în comun, aviatorului și Apărării antiaeriene.

După revenirea la sol, Horia Agarici a fost felicitat de comandantul Flotilei, dar și de camarazii săi.

Citat pe Ordin de Zi pe Armată, decorat

Remarcabila sa victorie a fost citată prin Ordin de Zi pe Armată, fiind apoi preluată și amplificată de ziare și de Radio România.

La data de 3 august 1941, pilotul Horia Agarici a fost mutat de la Escadrila 53 Mamaia la I.A.R. Brașov, deși, între timp, fusese decorat cu: „Virtutea Aeronautică” clasa a III-a, „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară clasa a V-a și cu „Crucea de fier” germană, fiind avansat la gradul de căpitan-aviator.

Mai târziu a revenit în luptă, reușind ca, până la sfârșitul războiului, să mai doboare încă trei avioane inamice, cu toate că firea lui poetică și nostalgică îl arăta superiorilor ca pe un tip incapabil să lupte.

„Aș fi doborât orice avion care îmi amenința țara!”

După război, căpitanul-aviator Horia Agarici a fost trecut în rezervă și a prestat diferite activități, fără nicio legătură cu meseria și pasiunea lui, zborul.

Se spune că, după război, a fost interogat de un înalt ofițer sovietic, în legătură cu avioanele rusești doborâte, despre care se afirmă că au fost mai multe decât se recunoaște oficial. Răspunsul lui Horia Agarici a fost foarte simplu:

„Aș fi încercat să dobor orice avion inamic, indiferent dacă ar fi fost rusesc, american sau german, atâta vreme cât îmi amenința țara”.

A trecut cu avionul pe sub Podul de la Cernavodă!

Se povestește că a trecut pe sub Podul Carol I de la Cernavodă, în timp ce era urmărit de mai multe avioane sovietice, fiindcă terminase muniția. Inamicii nu au avut curaj să efectueze această nebunie, fapt ce i-a conferit pilotului român suficient timp ca sa scape de ei.

De asemenea, martori oculari povestesc despre o urmărire aeriană în zona localității Lehliu, unde aparatul pilotat de Horia Agarici urmărea câteva avioane inamice, pe care le determinat să își arunce  încărcătura de bombe în zona bălților din apropierea liniei ferate București – Constanța.  

Horia Agarici nu a fost legionar!

Conform historia.ro, „A mai fost un episod (…), care a stârnit – și stârnește și astăzi – controverse. S-a spus că atunci când Ion Antonescu a venit la malul mării să-l decoreze pe Horia Agarici, aviatorul și-a desfăcut vestonul și i-a cerut să-i pună decorația pe cămașa verde, legionară. Episodul nu este real. Biroul II Informații (militare) a cercetat originea acestei legende și a ajuns la concluzia că a fost pusă în circulație de simpatizanții legionari aflați pe front. În al doilea rând, Antonescu nu era omul să tolereze o astfel de insultă din partea unui locotenent și, probabil, pentru Horia Agarici ar fi urmat consecințe serioase. De altfel, în 1953, făcând referire la acest episod, Agarici a scris că dacă îi arăta generalului cămașa verde, «vedeam pe dracu’, chiar atunci, pe loc!»”.

Ca un fanatic beat de înălțime

A murit sărac, în 1982, la Constanța, fiind înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Eroilor din cadrul Cimitirului Central. Pe piatra sa de mormânt este scris:

„Să nu uitați că cerul l-am iubit,
Ca un fanatic beat de înălțime.
Cu trup și duh, în fulger de mișcare,
Zvârlind un corp spre infinit.”

„A plecat la vânătoare Agarici, a plecat ca să vâneze bolșevici!”

Pentru faptele sale extraordinare de vitejie din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost supranumit și „Salvatorul Constanței”.

Celebritatea lui Horia Agarici a fost asigurată și prin versurile lui Păstorel Teodoreanu, puse pe note de compozitorul Gherase Dendrino, pentru un șlagăr la modă în vara lui 1941:

„Ce-auzi venind din depărtare, of Leano?/
Un bâzâit ce-aduce cu al trenului,/
Când îl auzi venind din depărtare./
Nu-ți fie frică de bâzâitul lui,/
Căci a plecat la vânătoare Agarici,/
A plecat ca să vâneze bolșevici./
A plecat din zările văzduhului,/
Să vâneze pasărea dușmanului.”