Primăria Constanța a lansat în dezbatere publică inițiativa realizării unor statui/ monumente ale unor personalități din istoria Constanței, obiective ce urmează să fie amplasate în diferite zone ale orașului.
Specialiștii consultați până în prezent au propus pe următorii: Împăratul Constantin cel Mare, Regele Carol I, Regele Ferdinand, Remus Opreanu (primul prefect al Constanței) și Cella Serghi (scriitoare, publicistă și traducătoare, născută la Constanța).
În știrea din 19 august a.c., referitoare la această dezbatere, televiziunea CONSTANȚA TV a propus următoarele personalități:
- Horia Macellariu (contraamiral, supranumit „Salvatorul Constanței”) ● Horia Agarici (maior, supranumit „Salvatorul Constanței”) ● Constantin (Bibi) Costăchescu (comandor, comandantul submarinului „Delfinul”) ● Costin Ionașcu (general, comandantul Diviziei 9 Infanterie din Dobrogea) ● Mihail Coiciu (mai multe funcții administrative, printre care de trei ori primar al Constanței, director al Prefecturii, președinte al Consiliului Județean).
Evident, lista rămâne deschisă și poate fi completată cu propuneri din partea celor interesați de promovarea unor personalități locale, care au marcat viața publică a orașului nostru.
COSTIN IONAȘCU
Născut la 07 noiembrie 1890, la Focşani, a decedat la 26 noiembrie 1969, la București.
A absolvit Şcoala Militară de ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină (1910-1912), apoi a urmat Şcoala Superioară de Război (între 1919 şi 1921).
Grade militare: sublocotenent (1912), locotenent (1915), căpitan (1917), maior (1920), locotenent-colonel (1930), colonel (1936), general de Brigadă (1942), general de Divizie (1945), general de Corp de Armată (1946).
Rănit în luptele din timpul Marelui Război
În timpul Primului Război Mondial a participat la luptele de la Flămânda, Bran, Rucăr şi Dragoslavele (unde a fost rănit), Mărăşeşti, Oituz, Soveja.
În al Doilea Război Mondial a condus artileria Corpului 5 Armată în luptele de la Cotul Donului, retragerea Diviziei 9 Infanterie de pe Don în Dobrogea, cu care apoi a participat la luptele pentru eliberarea oraşelor Bucureşti şi Ploieşti, de pe dealul Sângiorgi (de pe Mureş) şi de la Carei.
De asemenea, a condus Corpul 2 Armată în luptele de pe râurile Vah şi Morava, pe frontul din Cehoslovacia.
Alături de Horia Macellariu la salvarea Constanței
Un rol deosebit de important l-a avut generalul Costin Ionașcu în cadrul convorbirilor dintre partea română și partea germană, având ca scop retragerea forțelor navale germane din portul Constanța, fapt care a avut ca rezultat salvarea orașului și a locuitorilor săi de la un dezastru iminent.
Astfel, în ziua de 24 august 1944, generalul Costin Ionașcu, comandantul Diviziei 9 Infanterie și, totodată, comandant superior în Dobrogea, i-a comunicat amiralului Horia Macellariu să ia legătura cu viceamiralul german Helmuth von Brinkmann, comandantul suprem al Comandamentului Naval german Amiral Marea Neagră și să îl invite la comandamentul Diviziei sale, pentru parlamentări.
Întâlnirea dintre cei trei ofițeri superiori a avut loc la sediul Diviziei 9 Infanterie din Constanța. Discuțiile nu au dus la rezultate concrete pentru partea română, întrucât amiralul german primise ordine să captureze flota românească și să mențină orașul Constanța sub control german.
Va avea loc o nouă întrevedere între cele două părți, rundă de convorbiri la care au luat parte contraamiralul Horia Macellariu, generalul Costin Ionașcu și viceamiralul Helmuth von Brinkmann, dar, de data aceasta, la locul faimoasei baterii germane Tirpitz, aceeași care fusese implicată în respingerea atacului sovietic din anul 1941 asupra litoralului românesc.
Au avut loc discuții îndelungate, în urma cărora amiralul Horia Macellariu l-a convins pe Brinkmann să ordone retragerea forțelor germane, astfel că, la data de 25 august 1944, navele și trupele germane au părăsit apele teritoriale ale României, evitându-se o confruntare cu urmări dezastruoase pentru constănțeni, pentru navele românești, pentru orașul și portul Constanța.
După terminarea celui de al Doilea Război Mondial a condus activitatea de revenire a armatei de pe front, de reorganizare şi pregătire, în noile condiţii.
A fost trecut în rezervă în anul 1948.
A publicat lucrări de specialitate: „Siguranţa artileriei” (1932), „Conducerea divizionului de artilerie, în legătură cu celelalte arme” (1935), „Organizarea şi conducerea exerciţiilor” (1933), „Contrabateria” (1936) etc. şi memorialistice: „Mărturia documentelor” (1968) etc.
Funcţii
– prefect al judeţului Tulcea (în perioada 30 ianuarie 1941-20 iunie 1942),
– comandant la artileriei Diviziei 5 Infanterie (în perioada 20 ianuarie – 15 martie 1942,
– comandant al Diviziei 9 Infanterie (18 decembrie 1942 – 4 decembrie 1944),
– director al artileriei în Inspectoartul General al Artileriei (4 decembrie 1944 – 20 iunie 1945),
– şef al Marelui Stat Major (20 iunie 1945 – 27 decembrie 1947.
Ordine și medalii
♦ Medalia „Avântul Ţării”;
♦ Ordinul „Steaua României” cu spade în grad de cavaler şi panglică de Virtute Militară;
♦ Medalia „Crucea comemorativă de război 1916-1918”;
♦ Medalia “Victoria”;
♦ Ordinul „Coroana României”, clasa a IV-a;
♦ Ordinul „Steaua României”, clasa a IV-a;
♦ Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a şi altele.
