În vârstă de 69 de ani, pictorul Adrian PAL, născut în Focșani, reprezintă o sursă de inspirație pentru generațiile tinere, iar studiile și premiile pe care le-a câștigat în atâția ani de activitate profesională îi demonstrează calitatea de expert în domeniul artelor plastice. Acesta și-a desfășurat cariera profesională pe meleagurile tulcene.
A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, iar apoi a fost repartizat la Tulcea și a devenit profesor la Liceul de Arte „George Georgescu”. Activitatea sa profesională ca și pedagog a fost răsplătită cu numeroase diplome, câștigând titlul de Profesor Emerit, în 1979 și Ordinul „ Meritul pentru învățământ în grad de cavaler”, în anul 2004. Din anul 1996 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici- filiala Tulcea și a participat, atât pe plan local, cât și în țară și în străinătate, la toate manifestările expoziționale ale Filialei UAP Tulcea, între anii 1976-2007.Ceea ce se remarcă din lucrările pictorului Adrian Pal este înclinația autentică pentru redarea frumuseții naturii.
Reporter: Cum v-ați descoperit pasiunea pentru artă?
Adrian PAL: În familia mea nu am avut pe nimeni talentat într-un domeniu artistic. Nici nu prea s-au intersectat vreodată cu arta. Eu am făcut școala la Liceul Unirea din Focșani iar pasiunea mea cred că a început în clasa a V-a când ni s-au introdus în programa, ore de atelier (lacătușerie, tâmplărie, etc.) care erau obligatorii și la care ni se puneau note. Nu era pentru mine ce se învăța acolo, îmi era frică că mă pot lovi cu ciocanul peste degete, că mă pot tăia, și nici acum după atâția ani nu mă pricep la lucrurile acestea. Tot în aceeași perioadă, a venit o circulară și am aflat că dacă ne înscriem la cursurile școlii de muzică și pictură, suntem scutiți de activitațile practice din orar, iar notele vor fi înlocuite cu cele de la curs. Ne-am înscris mai mulți dar până în clasa a VIII-a am fost singurul care a mai rămas, restul colegilor s-au reîntors la orele de atelier. Nu pot spune că m-am îndreptat spre aceste cursuri fiind priceput în domeniu, dar în timp m-a atras ceea ce făceam și s-a născut un soi de pasiune pentru artă.
Reporter: De când erați tânăr ați vrut să faceți o carieră în artă și să deveniți profesor?
Adrian PAL: Întotdeauna mi-a plăcut să mă ocup și de alții mai mici decât mine. Înainte să mă înscriu la Facultatea de Arte, am fost profesor de sport, pentru un an, la o școala de copii cu dizabilități. Tot timpul m-am gândit ca cel de lânga mine să învețe ceva din cunoștințele mele, mi-au placut copiii și mi-am dorit să am grijă de ei ca să facă performanță. Cred că darul meu, în special, a fost cel de a îi învăța lucruri folositoare. A fi cadru didactic este înaintea aptitudinilor mele, de sport și de creația plastică, sau cel puțin așa consider.
Reporter: Cât de apreciată era arta pe vremuri și cât de des veneau oamenii la expoziții interesați să vă cumpere tablourile?
Adrian PAL: Jumătate de viață mi-am petrecut-o în comunism, ca și creator de artă, dar pot să spun că nici atunci, nici dupa 1990, România nu a avut parte de cumpărători. Nici oamenii cu putere financiară nu erau neparat interesați să cumpere prea multe lucrări sau chiar să facă colecții. Întâmplător, colegii sau prietenii mei păreau cei mai interesați de creeațiile mele sau, uneori, le mai dădeam cadou . Operele mele au fost expuse , și sunt în continuare, la Magazinul Fondului Plastic unde se vindeau câte una sau două pe an. La noi în țară nu s-a putut câștiga suficient din artă, foarte puțini trăiesc din asta dar cam toți fac și alte lucruri pe langă ca să își poată întreține pasiunea și dragostea pentru frumos. Eu nu am obținut niciodată fonduri considerabile din artă și de asta am și intrat în învățământ.
Reporter: Arta dumneavoastră a fost apreciată și în alte țări? Ați vândut tablori și în străinătate?
Adrian PAL: Am reușit să vând lucrări în străinătate cu ajutorul Magazinului Fondului Plastic pentru că mai veneau câteodată turiști interesați să mai cumpere câte un tablou. Acest lucru se întâmplă și în prezent, însă erau mai mulți cumpărători străini înainte de 1990 față de vremurile actuale. Problema cumpărării ține și de stilul de lucru al artistului, dar în special de zona în care stai, și de puterea de cumpărare a populației din acea zonă. Niciodată însă nu am vândut prea multe tablouri, nici în țară, nici în străinătate, și nu am putut să mă întrețin vreodată din asta.
Reporter: Ce vă inspiră cel mai mult când realizați un tablou?
Adrian PAL: Eu nu am fost niciodată un creator de compoziții cu personaje. Deși este moda artei abstracte, iar pictura realistă se găsește din ce în ce mai rar, ceea ce mă inspiră pe mine cel mai mult este peisajul. Am avut o perioadă scurtă de timp când m-a interesat pictura suprarealistă, inspirată de vise și imaginație, dar m-am întors după la realism. Eu sunt mai puțin un pictor care să abordeze tematica unui personaj, să scoată omul în evidență. Contează foarte mult tehnica de lucru și subiectele abordate, dar consider că publicul este mai atras de lucrurile pe care le înțelege, cum ar fi o natură statică, un peisaj, un buchet de flori, comparat cu o compoziție abstractă.
Reporter: Ce v-a determinat să deveniți profesor de liceu?
Adrian PAL: Din 1975 pâna în 1992, înainte să înființez eu personal liceul aici în Tulcea, am fost profesor la Școala de Arte Plastice. Când s-a înființat însă, nu erau profesori care să predea pictura și i-am adus, ușor ușor. Unii mai predau și astăzi. Am devenit cadru didactic pentru că s-au înființat la vremea acea liceele în țară, după perioada comunistă, și atunci introducându-se și la Tulcea, Școala de Arte Plastice care era până la clasa a VIII-a, a devenit liceu. Nu am ales în special să fiu profesor pentru elevii mai mari, așa s-au întamplat lucrurile.
Reporter: Cum este să fiți profesor pentru copii de toate vârstele și cât de greu este să lucrați cu ei?
Adrian PAL: Am predat mulți ani copiilor de clase mai mici, V-VIII, iar mai apoi cu celor mai mari, de liceu. Comparativ însă, cu elevii din ciclul superior este mai greu să lucrezi pentru că este o altă planificare a orelor, sunt alte cerințe. La cei mici, naivitatea și inocența lor sunt foarte căutate, imaginația lor vine de la sine și nu trebuie forțați să facă un anumit lucru, îi simți și știi când au nevoie de ajutor sau trebuie dirjiați puțin de la spate. Valoarea elevilor de liceu este dată și de pregătirea lor anterioară, iar acum vin să își îmbunătățească talentul .De aici, gradul de dificultate este mai mare pentru că există cerința de a face performanță. Mi-am sacrificat timpul, mi-am sacrificat familia, mi-am sacrificat chiar și creația mea plastică în detrimentul activității pedagogice, pentru că a fost un lucru care mi-a plăcut cu adevărat.
Reporter: Credeți că în vremurile actuale arta nu mai are aceeași valoare ca în trecut?
Adrian PAL: În perioada comunistă au fost alte timpuri, altă politică, cam toți erau egali și nu lupta nimeni pentru întâietate, să iasă în evidență. Nu aveai voie să fi mai presus de plutonul de mijloc. În expozițiile de dinainte de anii 1990, nu aveai libertatea de a crea și de a expune ceea ce iți doreai. Subiectele de pe vremuri erau legate de activitatea patriotică și istoria acesteia, se promova politica partidului, era bine dacă aparea în lucrare Ceaușescu și eventual soția acestuia. Nu era neapărat vorba de valoarea artei, cât erau considerate importante alte subiecte, altă problematică. În prezent, cea mai importantă valoare este libertatea, poți să pictezi ce vrei, te poate inspira orice. Față de trecut însă, arta intra puțin mai greu în gustul generațiilor trecute și de aici impresia că tablourile din ziua de azi nu mai sunt la fel de apreciate sau chiar vândute. În perioada comunistă, nu aveai voie să devi colecționar de lucrari, dar acum oamenii pot investi și își pot face colecții particulare.
Reporter: Încurajați copiii să urmeze pe mai departe studii de specialitate în țară sau în străinătate?
Adrian PAL: După anii 1990 am putut să îmi încurajez elevii să facă studii în afară, dacă aveau posbilitați financiare, desigur. Am avut copii a căror parinți i-au susținut și au făcut cursuri de specialitate în strainătate. Deși sunt mulți care vin din ale țări și spun că școala românească de arte plastice rămâne mai bună, e bine să experimentezi și altă cultură. Acolo altfel este văzută arta și ai posibilitatea să înțelegi și să experimentezi mai multe lucruri, te poți dezvolta pe plan profesional.
Reporter: Ce îi recomandați unui tânăr artist aflat la început de carieră?
Adrian PAL: Oricine are talent poate să devină artist, și în timpul școlii, și în timpul facultății. Sunt unii care termină facultatea dar își găsesc un stil și un drum după zeci de ani. Eu spun doar atât: dacă chiar vrei să te dedici actului de creație toată viața după aceea, trebuie să fi serios și să ai încredere în tine, să te autodepășești tot timpul și să nu te minți. Să nu îți minți creația! Este o luptă cinstită cu tine la masa de lucru, și țelul acesta trebuie să fie, să ceri de la tine să ajungi cât mai sus. Astfel, cercul restrâns devine larg, o te recunoască lumea și vei fi o personalitate, iar lucrările tale vor fi cumpărate de oamenii care te apreciază.
Vanessa MIREA, studentă în anul I la Specializarea Jurnalism, din cadrul Facultății de Litere, de la Universitatea „Ovidius” din Constanța
