Asistăm în acest moment la începutul unei rupturi între administrația locală și presa constănțeană. O mare parte din presă și constănțeni au reacționat în urma regulamentului propus de administrația locală în legătură cu parcările din municipiul Constanța.
Se pare că Primăria Constanța a pornit cu stângul în relația cu presa, încă din primele luni de la schimbarea conducerii, exact ca într-un marș executat la comandă..stâng, drept, stâng. Să sperăm că va exista totuși și un „drept” pe undeva sau cândva.
George Măndilă, unul dintre consilierii primarului, a fost în urmă cu două zile la Constanța TV. În cadrul emisiunii „Între alb și negru”, moderată de colegul meu, Emil Tatu, George Măndilă a spus că „presa încearcă să își vândă marfa și caută senzaționalul”. Bineînțeles, aici putem adăuga și contractele de publicitate cu presa pe care Primăria Constanța „le-a tăiat de la 1 ianuarie”, așa cum a mai anunțat George Măndilă, „în premieră” la Constanța TV, după cum s-a exprimat.
A urmat Vergil Chițac, care a declarat într-o publicație locală că „cei din presă și politicienii pe care i-am decuplat de la banii publici” vor să organizeze un referendum pentru demiterea lui. Uf, încă o dată, această presă care este precum un „stat paralel” ce dorește răul puterii.
Comunicarea deficitară
Comunicarea celor aflați la conducerea primăriei funcționează, dar doar între ei, pentru că ordinele nu se discută, ci se execută. Însă când vorbim despre presă, lucrurile se schimbă. Nu vreau să pozez drept avocatul jurnaliștilor. Sunt conștient că pot alătura acestei meserii sintagma „orice pădure are uscăciunile ei” și că nu suntem perfecți, invincibili și nici nu suntem cei care nu pot fi criticați niciodată. Însă când vine vorba despre „cei din presă” fără nume și prenume, dovezi și tot tacâmul, atunci se ajunge la un război orb din care nimeni nu are de câștigat. De bun simț ar fi organizarea unei conferințe de presă, în care primarul alături de echipa lui și presa de cealaltă parte, să comunice, deoarece orașul acesta nu are timp de răfuieli personale, a stat prea multă vreme în umbră, chiar dacă a fost bătut de soarele arzător vară de vară. A secat până la ultima picătură, chiar dacă marea este la doi pași. De ce? Știm foarte bine de ce și cine l-a condus timp de 15 ani, din anul 2000 până în 2015. Acum culegem rezultatele.
Revenind și închei. Se pare că presa nu mai are voie să critice și depinde exclusiv de banii din publicitate proveniți de la o instituție publică. Și dacă încasa oare? Trebuie să execute ordine? Trebuie să mărșăluiască la unison cu ideile căpitanului? Domnule amiral, vă anunț că în acest moment, nava pe care o conduceți a deviat de la traseul inițial. Sau poate că asta v-ați propus de prima dată, însă vreau să țineți minte următoarele cuvinte. Presa nu primește și nu va primi ordine!
