Direcţia Generală a Regiei Monopolurilor Statului a fost autorizată (Înaltul Decret Regal din 28 aprilie) să înfiinţeze un Serviciu de Navigaţie, care să lege Constanţa cu Orientul şi Dunărea cu Arhipelagul şi Occidentul.
Folosindu-se de prevederile legii din 12 decembrie 1887, care, deşi fusese promulgată, nu se aplicase, Consiliul de Miniştri a emis o hotărâre, urmată de referatul 8656 din 19 mai 1895, prin care Grigore Manu a fost însărcinat să organizeze un Serviciu de navigaţie maritimă, dependent de Ministerul Lucrărilor Publice. În acest scop a fost pusă la dispoziţie suma de 2,5 milioane lei aur, bani împrumutaţi din fondurile porturilor dunărene, cu o dobândă de 4%.
Suma a fost destinată să acopere cheltuielile de organizare a noii instituţii, construirea de clădiri şi instalaţii, agenţii de navigaţie şi magazii de mărfuri, precum şi pentru achiziţionarea primelor vapoare: „Meteor“ (pavilion: România, IMO: 1091097, 1.179 trb., construit în anul 1887; a fost cumpărat cu 800.000 lei), şi „Medea“ (pavilion: România, IMO: 5608531, 819 trb., construit în anul 1884; a fost cumpărat cu 150.000 lei).
Navele „Medea“, ex-„Medea D“, „Meteor“ şi „Cobra“ au fost primele nave de pasageri intrate în dotarea S.M.R.
În iunie 1896, în funcţia de Director al Serviciului Maritim Român a fost numit locotenent-comandorul Ioan Coandă, fiind detaşat din Marina Militară (Ioan Coandă, 1860-1940, – director al Serviciului Maritim Român în perioada 1896-1908, sub conducerea sa fiind achiziţionate cinci nave de pasageri (aşa-numitele „lebede albe al Mării Negre“) şi cinci cargouri, care au alcătuit flota de bază a S.M.R.; a absolvit Şcoala de ofiţeri în anul 1882, cu gradul de locotenent, fiind trimis apoi la Şcoala de torpile din Toulon (Franţa); după absolvirea acestei şcoli a făcut parte din escadra franceză din Marea Mediterană; revenit în ţară în anul 1888 a fost numit şef al Direcţiei Flotilei din Administraţia centrală a Ministerului de Război şi, în acelaşi an, va deveni primul comandant al torpiloarelor „Sborul“, „Năluca“ şi „Smeul“ (pavilion: România, 56 trb., construit în anul 1888) – primul grup de torpiloare al României; a fost apoi încadrat ca secund pe bricul „Mircea“, apoi pe crucişătorul „Elisabeta“ şi, ulterior, pe canoniera „Griviţa“; în 1893 a fost avansat la gradul de maior şi, în 1895, în funcţia de comandant al bricului „Mircea“, a reprezentat România la festivităţile prilejuite de inaugurarea Canalului Kiel; în anul 1933 a devenit vicepreşedinte al Ligii Navale Române; a decedat în 1940, având gradul de viceamiral).
De la înfiinţarea sa şi până la începutul Primului Război Mondial, S.M.R. a
deservit trei rute, şi anume:
„Linia Orientală“: Constanţa – Constantinopol – Alexandria.
„Linia Arhipelagului“: Constanţa – Pireu – Salonic.
„Linia Occidentală“: fluviu (Brăila, Galaţi, Sulina) – Constanţa – Rotterdam.
